miercuri, 3 august 2011

Timpul a trecut...

Si am crescut... parca acum eram micuta si aveam vreo 3-4 ani si alergam in fiecare primavara sa-mi cumpar inghetata si ajungeam cu genunchii juliti acasa si plini de sange sau ma cataram prin copaci ca orice baietel caci asa imi zicea tata(isi dorea foarte mult ca eu sa fiu baiat, dar am iesit tot fata :D ) si aveam julituri in coate mai tot timpul, de vanatai... nu mai spun... .  Apoi am trecut in clasa I, a II-a si asa mai departe... in a V-a am luat primul meu 4 si din fericire si ultimul... pentru care am plans vreo saptamana... iar ai mei incurajandu-ma "Lasa ca data viitoare mai iei unul" sau radeau de mine... . In clasa a VI-a jucam fotbal cu baietii si bineinteles genunchii mei erau praf... si acum... iata-ma studenta la medicina... . Cand a trecut timpul?

Tu ce-ti mai amintesti despre copilarie?



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

8 comentarii:

  1. Pe mine mă păcălea bunicu. Decojea o banană, şi în locul miezului punea mămăliga :))))
    Eram sătul, mămăligar de mic :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce idee buna! As proceda si eu la fel cu nepoata mea :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Studenta la Medicina !!!
    toate felicitarile pentru asta!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu imi amintesc din copilarie grija enorma pe care mi-o purtau bunicii, adica oamenii carora le datorez viata din atatea motive. Ei m-au crescut de cand aveam 6 zile. Azi a ramas doar bunica mea. Dar bunicului meu i-am facut o promisiune: ca il voi face mandru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru rezultatul la admitere !

    Take care !

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos ce i-ai promis bunicului tau, Alex! Dar scuza-ma te rog pentru intrebarea poate inoportuna...cu parintii tai ce s-a intamplat?

    RăspundețiȘtergere

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML