marți, 28 iulie 2009

Doborata...

Am ajuns intr-un punct in care parca nimic din jurul meu nu mai conteaza...lucrurile marunte care odata ma faceau fericita acum parca nu exista...si am ajuns si eu ca alte persoane pe care le cunosc sa ma intreb:"De ce viata iti da mai intai testul si apoi iti preda lectia?".Am inceput sa fac lucruri pe care nu credeam vreodata ca o sa le fac,dar nu regret,macar asa trece timpul... .Stiu ca sunt putin mai ciudata si poate ca gandesc diferit...dar de ce lumea sau altceva iti rapesc bucuria atunci cand o ai din plin?
Nu stiu sunt debusolata si incerc sa-mi revin...ma intreb de multe ori:"O sa reusesc?"raspunsul:"Nici eu nu stiu...".
Si sunt si momente in care stau si privesc la unii cum pierd minute importante din viata lor facand chestii inutile...sau vad si alte persoane care sunt lase si nu pot spune adevarul in fata...ce este asa greu sa-ti spui punctul de vedere?De ce crezi ca daca minti o persoana(chipurile sa nu-i faci rau)ii va fi mai bine?
Vreau sa va spun ca e ultima data cand voi mai posta ceva legat de starea mea...desi ma calmeaza sa scriu ce simt in anumite momente nu voi mai scrie.Ceva m-a facut sa iau aceasta hotarare!Sunt mult prea hotarata... .Si inca un lucru nu va incredeti decat in persoana voastra!Sunteti singurii care nu va puteti face rau(decat daca sunteti constienti de asta).
Cred ca mai sus am scris numai tampenii...si poate ca nicio fraza nu are legatura cu cealalta...cred ca asa va veti da seama si de starea mea...de ceea ce e in mintea si in sufletul meu.

O sa mai scriu cand o sa mai simt macar putin mai bine...
Read More




sâmbătă, 25 iulie 2009

Fii optimist si vei reusi!

Dupa ce ve-ti citi aceasta povestioara pe care tocmai am compus-o ve-ti intelege si titlul acestui post!


La intrarea in aceasta casa primitoare privesc o carpeta rosie,din puf cu anumite semne incifrabile si imperceptibile la adresa ochilor si logicii mele.Mai departe vad o scara din lemn de stejar,parca interminabila ce duce spre etajul terminal al acestei case,pe balustrada vad incrucisat un fir imens de flori albe ce imi inunda caile respiratorii de un parfum imprimat si inchegat parca in toata casa.Langa aceasta scara este o masuta din lemn dulce pe care este asezat un telefon negru din anii 70-80,care parca sta acum sa sune,sa trezeasca intreaga casa dintr-un somn al unei nopti fulgerate... .
Spre centrul incaperii se afla un fotoliu mare,inalt,din piele alba,inclinat spre semineul aprins de un foc parca artificial,incalzind-o pe tanara aflata in fotoliu,uda pana la piele de ploaia sufletului sau...si totusi simte ca abia maine se va incalzi.
Ritmul picaturilor de ploaie parca ii zgarie incet sufletul lasandu-i rani ce par usoare,dar care o dor mai tare decat o cazatura a copilariei,care se anunta cu chemarea unui medic specialist... .Dar acum simtea ca nici macar un plastician de succes nu i-ar putea trata ranile cicatrizate de timp...o singura persoana putea...dar acum era departe de inima sa,care batea cu putere si speranta pentru o noua revedere,pentru o noua imbratisare,o alta sarutare patimasa,un alt zambet susceptibil de frumos pentru acei ce nu stiu ce este cu adevarat iubirea , alta vorba dulce si duioasa ce-i lasa chipul,pielea si inima fine ca o catifea , de care doar el se putea bucura.
Prin crapatura unei ferestre pantrundea o lumina difuza a unei zile de v
ara cu o caldura arzatoare care-i incalzea trupul rece de plumb,ce tremura in urma noptii amare,prin care trecuse inotand lotusul lacrimilor sale.
Plina de candoare se ridica din albul fotoliu si desculta,cu pasi molcoli urca scarile casei sale...

Si urca,urca si tot urca,traseul scarilor parea interminabil,dar ajunse in fata unui perete despartitor...s-a rezemat de el parca strapunsa de puteri si in cateva secunde se afla pe acoperisul casei sale...era doar o iesire secreta de care ea abia aflase...
"N-as fi ghicit niciodata ce diferita e lumea privita de pe acoperisul unei case"-isi spuse copila in gand.Si da,intr-adevar lumea privita de la inaltime e total schimbata de momentul in care treci pe langa ea.
"Ce colorat e totul!Plin de viata,de caldura si lumina!Plin de culoare!Viata nu poate fi asa de rea cand esti inconjurat de o minunatie a naturii s
clipitoare...Copacii acestia inalti de cativa metrii cum de nu i-am observat pana acum?Trec pe langa ei in fiecare dimineata,acum imi dau seama ce multi sunt!Florile de pe aleia casei mele sunt incantatoare...Imi placea sa ma trezesc dimineata,iar langa mine sa gasesc un tradafir ori alb ori rosu...stiam ca imi este daruit cu drag... .Ii simt absenta fizica,palpabila,dar e prezent mereu in mine,in toata fiinta mea...lumea ar putea spune ca sunt nebuna...si da poate ca sunt...nebuna dupa tine,iubirea mea... .Nu toti stiu ce-i iubirea si poate ca nici eu,caci sunt o copila,dar cum altcumva se poate numi sentimentul de fericire ce-mi inunda fiinta cand te privesc,cand te sarut,cand te ating,te imbratisez sau pur si simplu ma gandesc la tine sau iti aud vocea? Cum altcumva se poate numi dorinta si speranta revederii, increderea in sine,in tine si in ceea ce e intre noi!Te poti numi special atunci cand simti ceva cu adevarat divin...atunci eu ma pot numi speciala,caci stiu ca pentru tine simt ce nicicand niciodata n-as putea simti pentru altcineva...acestea sunt simple cuvinte si chiar nu as putea sa transpun in vorbe grandoarea acestui sentiment...daca aseara ma simteam trista si debusolata din cauza unui comportament poate gresit azi ma simt increzatoare...soarele mi-a suras,mi-a zambit!"
Si astfel fata exprima
dndu-si sentimentele cu voce tare,dinepartare se auzi o sonerie....un bring-bring...era sunetul telefonului vechi de secole care avea sa-i dea vestea fericirii sau daramarii totale a fiintei sale ce acum era increzatoare in fortele proprii...cobora de graba si ridica receptorul:
"-Da!Alo!Alo!Nu te aud prea bine!"
"-Acum ma auzi iubita mea?"
"-Nu pot sa cred ca m-ai sunat!Imi e atat de dor de tine!"
"Acum am avut un moment liber sa-ti pot vorbi"
"Multumesc!E asa frumos sa-ti faci timp pentru o persoana draga... ce faci?Unde esti?"
"-...."
"-Ah,scuze...sunt asa de emotionata..."
"-N-am mai vorbit de ieri..."
"-Nu conteaza...eram debusolata...Am mers prin ploaie...m-am gandit mult la noi,mi-era frica,dar nu stiu de ce...poate ca imi era dor sa te aud...sa-mi spui..."
"-Ce anume?"
"-Nu stiu...mi-e dor de tine!"
"-Si mie,steluta mea!Acum inchid ai grija de tine..."
"-Si tu...suna-ma!"
"-Si tu...te sarut!"
"-Si eu...Noapte buna!"


Nota:E frumos sa poti da numele personajelor create de tine,sa poti traspune realul in imaginar,sa poti codifica realul sau sa te poti abate de la el si sa creezi si sa scrii ceea ce-ti vine in minte.
E intr-adevar frumos sa poti vorbi in propriul cod si doar unii sa te inteleaga,iar aceia sa te faca fericit.
Doar unii iti pot cunoaste si intelege cu adevarat sufletul...altii iti cunosc doar fata(fizionomia fetei)si o simpla vorba pictata si pierduta in vant gen:"Buna!"
Fiecare are darul de a fi special atunci cand e el insusi si-si amplifica talentele,caci in fiecare dintre noi s-a nascut un talent!
Sper sa va fie pe plac povestioara de mai sus...pura imaginatie,putin presarata cu realism...dar mai ales imaginatie...multa imaginatie.
Read More




sâmbătă, 18 iulie 2009

02.23



02:23 ora la care mi-a venit in gand azi noapte o poezie a lui Blaga... si anume"Trei fete"...poezia suna cam asa:

"Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!""

Aceasta poezie imi aminteste de o ora de romana,de domnul meu profesor de limba si literatura romana si de cat de multe lucruri am invatat la ora dansului.

Pai sa va spun cum de mi-am reamintit aceasta poezie...in primul rand nu aveam somn si ma gandeam ca nu am mai compus de mult o poezie...si pur si simplu mi-au rasunat in minte aceste versuri...Aceste versuri ce sugereaza evolutia omului in timp.La varsta copilariei ludicul(jocul si joaca)este cel mai important lucru.Nu poti spune ca la varsta de 5-6 ani esti cel mai intelept om de pe planeta.La acea varsta nu esti nici macar initiat in tainele si responsabilitatile vietii.Daca strici tabloul preferat al mamei nu patesti nimic,daca ii tai rochia cu foarfecele la fel,daca ii strici cosmeticele...esti la varsta in care esti protejat de orice,la varsta la care nu esti vinovat de nimic.Apoi urmeaza perioada rebela,de razvratire,varsta la care incep diferentele intre adulti si noi...adica adolescenta...o perioada in care incepe oarecum maturizarea,perceperea lucrurilor in moduri diferite,prima iubire,prima cearta cu parintii,cu prietenii,cunoasterea de sentimente si incercari noi.Apoi urmeaza varsta apocaliptica,varsta a treia cand deja te gandesti ce va mai fi dupa...varsta la care realizezi ca este foarte important gradul de intelepciune pe care l-ai dobandit.Varsta la care te gandesti care a fost cea mai importanta si cea mai frumoasa perioada a vietii:copilaria cu centrului universului in joc,cu paradisul indestructibil,cu imparatia jucariilor si a frumosului sau adolscenta cu iubirea,prietenii,rebeliunea,liceul... .Ajungi la varsta la care realizezi ca timpul nu se mai intoarce,este ireversibil.Deaceea eu sustin replica:"Carpe Diem!"(Traieste-ti clipa!).
Dragii mei vizitatori si cititori ai blogului meu nu stiu cat de bine am acoperit acest subiect,caci ar mai fi multe de spus,dar sper ca am scris esentialul.Traiti clipa!Iubiti,iertati,riscati si cel mai important lucru nu regretati nimic din ceea ce faceti,nu regretati nimic din ceea ce va face sa zambiti,caci acum poti fi vesel,iar peste o clipa poti fi trist,acum poti fi viu,peste o clipa poti fi mort nu neaparat trupeste ci si sufleteste.
Carpe Diem!Viata e scurta si merita traita din plin,cu bune sau rele pretuiti clipa si face-ti-o sa insemne ceva!

See you later...
Read More




joi, 16 iulie 2009

Ce face netul din oameni:-?

Pff...n-am mai scris de mult,insa stateam zilele acestea si ma gandeam ce este netul...hmm din punctul meu de vedere cred ca este un rau necesar...Necesar pentru ca in anumite activitati chiar este nevoie de net...dar ma uitam asa la adolescentii de varsta mea...cunosc cazuri in care un cuplu s-a despartit pentru simplu fapt ca nu tinea tipul poza la avatar cu tipa sau status...poi stai putin frate ce legatura are asta cu ceea ce simte pentru tine...bine intr-adevar frumos lucru sa pui la avatar sau la status ceva dragut legat de prietena ta sau de prietenul tau,dar poate pur si simplu e genul care nu vrea sa arate ce are langa el/ea sau mai stiu eu ce:-??motive sunt destule nu neaparat ca nu ar tine la tine...parerea mea.
Sau alt caz in care toate copilele de 13-14 ani au hi5(toata lumea cunoaste renumitul site)si isi fac poze in care le ies formele pe afara pentru ca domnle trebuie sa arate ce au... .Recunosc:-j si eu am hi5(cred ca si pe mine m-a tampit la un moment dat) dar nu cred ca mi-as putea pune vreodata pe acest site o poza in care imi expun noua rochita foarte trendy,mulata si foarte scurta din care imi ies sanii pe afara si se vede ce fund am sau ce picioare doar pentru ca mi-a venit sa fac o poza:-? bine poate ca exagerez pentru ca as pune poze in care as fi imbracata in rochii sau mai stiu eu ce,dar totusi nu as exagera cu tinuta,adica ce e pe dedesubt trebuie descoperit nu vazut de o intreaga lume online...in fine ideea e ca in ziua de azi sunt foarte multe fete care isi pun pe net poze facute din lipsa de ocupatie ca sa arate cat le-a mai crescut bustul sau nu...sau cat de mare e push-up_ul la sutien:-? .Imi cer scuze daca am folosit cuvinte neadecvate...dar asta e parerea mea...lumea,cu cat avansam in tehnologie se indobitoceste...nici eu nu stiu de ce mai tin hi5-ul deschis:-? poate doar ca asa reusesc sa mai tin legatura cu unele rude... .
Sau mai sunt site-urile acelea tot pe hi5 "Miss si Mister nu stiu cum":-??in care toate copilele isi pun poze care mai de care mai modificate si chiar si baietii...Ce castigati cu asta?Luati note de la alti utilizatori hi5 si care este beneficiul?Va spune X si Y ca esti frumos/frumoasa asa si?Poate pentru mine esti urat/a sau mai stiu eu cum:-??...nu ar fi mai bine chiar sa participati la un astfel de concurs?...specific,REAL si nu VIRTUAL?Si oricum parerile sunt impartite...fiecare te vede cum vrea si cum crede...nu o poza face pe om ci caracterul ii determina personalitatea si frumusetea interioara!
Dar sa privim si partea buna a lucrurilor,netul e folositor pentru bloggereala,pentru servici si multe alte lucruri...
Aaaa...si probabil o sa-mi trezesc multe antipatii,dar pur si simplu imi spun parerea...hi5-ul spre exemplu se foloseste sa cunosti oameni noi,sa tii legatura cu prietenii in niciun caz nu e un site deocheat...

See you later...
Read More




sâmbătă, 11 iulie 2009

Momente...


De ce momente?Caci sunt zile si zile,azi te simti la fel de "bine" cum s-ar simti un soricel in ghearele unei pisici si maine esti atat de fericit incat uiti ce zi a fost ieri... ,Am promis ca o sa scriu intr-un moment in care o sa ma simt mai bine... .
Viata nu e asa de roz pe cat pare...si daca ar fi pentru ce am mai lupta?Cand in esenta omenirii este sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si mai presus de toate sa castigi,chiar daca uneori rezultatul este esecul nu trebuie sa ramai debusolat ci sa continui.Acum depinde si de problema cu care te confrunti... .
Stateam azi si priveam cat de bine este sa te bucuri de anumite momente,sa traiesti clipe de vis alaturi de cei dragi,sa fii fericit fara sa te gandesti la ziua de maine,desi uneori te mai lovesti si de realitate si spui:"Hey...hai sa mai traim si cu picioarele pe pamant!" si totusi e foarte frumos sa traiesti clipa!Am avut doua zile minunate,chiar superbe desi am avut si mici dispute... .Trebuie sa am incredere ca totul va fi bine si asa va fi!Trebuie!
Azi imi priveam iar nepoteii,Doamne ce frumosi sunt cand cresc,dansau impreuna si se luau asa in brate si se pupau si se vedea cat de mult se iubesc!
Si tocmai am primit inca o veste...sunt din nou matusa,verisoara mea a nascut un baietel frumos si sanatos.Si ma bucur foarte mult pentru ea desi nu sunt prea de acord cu anumite chestii...
In fine,important e sa fie ea fericita si sa aiba un copil sanatos ca restul vine de la sine.

See you later...
Read More




joi, 9 iulie 2009

Am ganduri,dar nu am destule rafturi sa le asez...



Buna ziua!Poate va ganditi de ce acest titlu... intelege-ti-l ca atare... .Sunt atatea lucruri,atatea fapte si atatea vorbe care imi dau de gandit si la fiecare gasesc o multitudine de solutii...deja m-am zapacit,deja sunt confuza si nu stiu ce sa fac cu aceste ganduri...caci sunt o persoana care gandeste cam mult uneori si poate ca in anumite cazuri nu este chiar atat de necesar.
Deobicei cand am astfel de ganduri ma eliberez dansand,ascultand muzica...dar surpriza...parca nici asta nu mai pot sa fac...ascult muzica si parca nu o mai simt,nu mai dansez cum o faceam poate acum cateva clipe,parca sunt molesita de starea asta ingrata... .
Poate ca am nevoie de o plimbare lunga,sa ma recreez,sa vad oameni noi...nici eu nu stiu,cert e ca ma simt ca un nasture cusut acolo unde nu trebuie.
Si mereu eram cea optimista,cea vesela,cea aventuriera,cea care risca si facea cate o nebunie,acum ma simt de parca nu as mai putea face asa ceva...parca m-ar fi calcat un buldozer si mi-ar fi strivit vena fericirii... .Nu stiu ce se intampla cert e ca lucrurile trebuie sa se schimbe si sa-mi revin la normal... .Tot ce stiu e ca nu vreau sa ma inec!

Dupa ploi vine soare...

Voi mai posta cand soarele imi va inunda din nou fiinta...

Pe mai tarziu...:(
Read More




marți, 7 iulie 2009

In lumea copiilor...



Buna seara!N-am mai postat de cateva zile... .Probabil va ganditi de ce acest titlu...pe langa faptul ca eu dupa varsta sunt inca un copil ceea ce nu stiti e ca sunt matusa si ca este foarte frumos sa-ti privesti nepotii si sa te gandesti ca si tu erai asa candva.Chiar in aceste momente imi ud ochisorii cu picaturi de emotie si sunt absorbiti de placerea cu care scriu acest post.Stateam si ii priveam pe amandoi zile acestea si ma gandeam oare cum stalceam eu cuvintele...hmm...la "sufragerie" spuneam "fargerie",la "cap" ziceam "pac" si multe altele,sau surorii mele(ma refer la cea mare caci am doua)ii spuneam"mama doi"sau "mama de acasa",iar mamei mele ii spuneam"mama de la servici".E frumos sa-ti amintesti anumite lucruri,dar sa revin la ceea ce voiam sa postez.O invatam zilele acestea pe nepoata mea sa zica zilele saptamanii si lunile,pe langa faptul ca le stalceste adica in loc de "sambata" spune"sambada"sau in loc de "septembrie"spune"sembedie",in loc de august spune"augut"si multe altele ii enumeram lunile si cand a venit momentul sa zic"septembrie"am zis"sambata"un lucru care mie pe moment mi s-a parut foarte haios.A,da si in loc sa-mi pronunte corect numele imi spune"Zadana",iar nepotelul meu in loc de Valy imi spune"Aly".
E frumos sa vezi cum cresc!
Read More




joi, 2 iulie 2009

A venit soarele:X

O zi care a inceput normal...m-am trezit,m-am uitat la ceasul de la telefon,am iesit am luat o gurita din aerul proaspat de dimineata.Am intrat in casa...ca deobicei trebuie sa ma joc cu nepotica,o mai fac si pe dadaca uneori... .Si deodata BUM a rasarit SOARELE.Acest bum mi-a inundat fiinta de fericire incat am mancat prajituri facute de sora mea... spun acest lucru caci o fi avand ea treizeci si unu de ani,dar nu se pricepe deloc... in fine i-au iesit chiar bune de data asta,avand in vedere ca prima data i s-a taiat coca...poate din a treia incercare ii vor iesi chiar perfect... See you later!
Read More




miercuri, 1 iulie 2009

Asteptand soarele(II)...



Pff…intotdeauna m-am cosiderat mai ciudata,mai diferita de restul…poate ca gresesc sau poate nu…sau poate fiecare gandeste asta la un moment dat… .Am ajuns la un moment in care mi-am zis ca nu o sa mai scriu despre ceea ce simt,parca imi promisesem asa cum juri in fata tribunalului sa spui adevarul si numai adevarul…dar atata timp cat scrisul ma calmeaza am decis sa nu-mi mai tin mana si gandurile incatusate intr-o camasa de forta.

Am inteles ca nu viata te distruge ci faptele,caci viata e frumoasa si cu bune si cu rele,insa faptele pe care le savarsesti pot fi atat de dure incat se pot intoarce impotriva ta,la fel si cuvintele care pot deveni o adevarata tortura…

Acum am un inger trist pe chip,ochii rosii si nu neaparat de furie sau nervozitate ci de faptul ca au curs cu un flux abundent punandu-mi sangele din tot trupul in miscare… Acel sange ce parea inghetat de lacrimi amare incearca sa se incalzeasca… .

A existat un moment in viata mea cand ajunsesem la o mentalitate poate divina pentru mine…gandeam atat de profund incat orice rau as fi patit ziceam:”O merit!Sigur am facut ceva in trecut si acum trebuie sa platesc!”…imi asumam anumite chestii cu o gandire cu care ma uimeam pe mine insami,dar acum ma gandesc si ma tot intreb:”De ce?Sa fi gresit iar cu ceva si e timpul platii?”dar cum mi-ar spune o prietena buna acum:”Nu ai gresit cu nimic!Oamenii mai profunzi sunt facuti sa sufere,parca este o lege nescrisa a firii.”…si uneori chiar tind sa-i dau dreptate… .

In momentele acestea imi este dor de ora de religie,la fel si de doamna profesoara…nu conta niciodata cat de trista sau dezamagita intram la ora dansei,dar mereu ieseam cu zambetul pe buze,cu o forta ce imi inunda toata fiinta,o forta parca indistructibila,care imi dadea senzatia ca pot face lumea sa fie mai buna!

Dar gata cu tristetea!Trebuie sa-mi revin,trebuie sa ma trezesc…cine stie dupa un somn bun poate lucrurile vor reveni la normal…glumesc…dar speranta moare ultima,caci insasi viata este speranta!

Noapte buna tuturor bloggerilor!

Read More




Asteptand soarele...



Si iata-ma ca scriu din nou… .

Ati simtit vreodata ca locul in care va aflati nu e tocmai cel potrivit?Ei bine eu da… sa va spun si de ce… .Sunt zile in care totul pare asemenea zilei de ieri,atunci cand fac ochisori dimineata si privesc spre telefon uitandu-ma la ceas sa vad daca imi mai permit sa dorm sau nu…Zile in care totul pare la fel…rutina.Si sunt zile in care se intampla lucruri cu adevarat inedite care iti pot aduce tristeti,bucurii sau cine stie poate chiar surprize…Ma gandesc ce mi-a adus de exemplu ploaia de ieri…sa vedem mult somn,”tolaneala”,irascibilitate si…putin sau mai multa tristete,poate ca picaturile reci de ploaie au fost transformate in lacrimi amare…care au facut astfel dintr-o zi obisnuita…una mai mult sau mai putin diferita… .Cica dupa o ploaie rece de vara vine mereu un soare stralucitor si zambitor oare asa sa fie?

Chiar nu stiu…uneori ma sperii de mine insami…pot fi atat de diferita…pentru unii par puternica si mereu optimista,parca nici macar un buldozer nu ar putea sa-mi darame zambetul sau visul,dar de fapt uneori pot fi atat de sensibila…lucru care il stiu doar cativa… Pff…nu pot sa cred ca in sfarsit recunosc ca sunt sensibila…poate ca asta sa insemne sfarsitul unui inceput sau poate inceputul unui sfarsit?Nici eu nu stiu cert e ca astept soarele…poate va veni…Sau poate trebuie sa fac eu ceva mai mult ca sa poata ajunge mai repede la mine...Dar nu stiu ce...cred ca mai am multe de invatat ca sa-mi pot da seama ce se intampla in jurul meu uneori...Acum ies sa ma plimb,cred ca am nevoie…

Read More




Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML