Dar ce suntem roboti?

Ca in fiecare dimineata ma uit pe Antena3,sa mai vad si sa mai aud si eu ce se intampla in lumea asta.Am tot auzit ca s-ar prelungi vacanta cu zece zile(lucru de care nu mi-ar parea tocmai rau),dar acest lucru s-ar putea intampla doar pentru ca profesorii ar fi obligati sa-si ia concediu fara plata timp de zece zile,iar" stralucita"idee de a se prelungi vacanta sau mai bine zis de a-si lua profesorii concediu de la inceputul anului scolar,vine din partea unora dintre sindicatele Educatiei.Perfect!Toate bune si frumoase pana cand vine partea proasta,acele ore pierdute ar trebui recuperate in weekenduri.Ori mie asta nu-mi convine si cred ca niciunui elev nu i-ar conveni.Dupa ce ca am 5 zile din saptamana cate 6-7 ore pe zi,ajung acasa mananc,imi fac temele,invat si somn(deci gata ziua)pentru a o lua de la capat a doua zi mai trebuie sa invat si in weekend?!Oameni buni ati innebunit?!Dar ce credeti ca suntem roboti?As vrea sa va vad si pe voi inca in bancile liceului asteptand sfarsitul orelor.Cred ca mi s-ar spune ca au trecut si dansii prin asta,dar daca stau bine sa ma gandesc unii cred ca au facut limba romana cu femeia de servici,pana si doamna aceea stie mai bine gramatica decat unele persoane publice!Sunteti de acord sau nu?Corect!Fiecare dintre noi are macar odata in viata cate o greseala gramatica,dar totusi sunt persoane publice,persoane pe care ar trebui sa le respectam,sa ne "impuna" un anumit respect nu?Ce respect cand unii nu stiu sa se exprime si ne cer sa facem si ore in weekend!Unde o sa ajungem?!Sa luam locul calculatoarelor?Sa fim noi insine niste roboti?Nu mai zic nimic,ma dezgusta anumite lucruri ce se intampla in tara asta!

PS:Respect doamnei ministrul Educatiei,Ecaterina Andronescu,care nu este de acord cu aceasta idee!

PS2:Va las sa-mi raspundeti la intrebari,daca stiti raspunsul:-j

Read More

Lacrimi de iubire

Dupa titlu cred ca va dati seama la ce ma refer.Ma uit chiar in momentul acesta la un episod(cred ca ultimul:-?? )din telenovela romaneasca "Lacrimi de iubire".Mama a urmarit acest serial la timpul lui si m-a tot batut la cap azi ca este nu stiu ce episod interesant.Am zis sa ma uit si eu... acum este publicitate... .Cum nu stiu povestea de la inceput am intrebat-o pe mama cateva lucruri.Ce am inteles(poate unii dintre voi stiau deja daca ati urmarit acest serial)si ce mi-a crescut interesul a fost iubirea dintre Andrei si Alexandra
Nu stiu chiar multe detalii,insa ce am inteles pana acum din acest episod e ca au fost despartiti o perioada si acum cand s-au revazut s-au impacat.Deci dragostea adevarata nu moare(asa se numeste si cartea pe care o citesc acum"Dragostea nu moare"de Maitreyi Devi).Nu sunt adepta telenovelelor,dar am zis sa scriu pentru ca m-a impresionat un lucru si anume ca pentru iubire si pentru persoana iubita oricine e dispus sa faca o nebunie.Cum au facut si cei doi au plecat undeva la munte.M-au impresionat sincer acele peisaje,poate ca din acest motiv am si scris.Inca nu s-a sfarsit,dar nu stau acum sa povestesc ce se intampla in el...am vrut doar sa scriu si sa postez imagini cel putin similare cu cele pe care le-am vazut pana acum.Si cred ca o sa ma intorc sa vad si finalul;))

PS:Repet imaginile cu muntii sunt similare cu cele pe care le-am vazut in film(deci nu sunt aceleasi).
PS2:Melodia din final(am zis sa editez postul-trebuia sa adaug aceasta melodie :D)
http://embed.trilulilu.ro/audio/unicadivina/f69261bad02506.swf
adela popescu-visele noastre
Asculta mai multe audio Muzica

See you later...

Si nu uitati"Iubirea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului"

Read More

Impresionant!

Si aseara,ca aproape in fiecare seara am iesit cu prietena mea la o plimbarica...si apoi la o "samanta"...si nu stiu daca o sa vi se para foarte interesant ceea ce o sa va spun dar mie pur si simplu mi se pare impresionant sa vezi doi batranei,care probabil aveau peste 60 de ani,poate si mai bine,tinandu-se de mana.Zic ca este uimitor pentru ca ma uit la unele generatii de-alungul timpului.Adica de cand divortul s-a inventat multi au facut si pasul asta...unii poate au si sapte casatorii si sunt pe cale s-o faca si pe a opta.Dar ce e mai frumos decat sa gasesti persoana potrivita si sa-ti petreci restul vietii alaturi de ea?Acum eu sunt mica si poate nu inteleg unele lucruri sau poate le inteleg mai bine decat un adult,dar ma gandesc asa:pentru ce se mai casatoresc unii daca apoi vor divorta?!Raspunsul:nu au fost destul de indragostiti,nu s-au respectat,nu au avut incredere unul in celalalt si asa mai departe.Motive sunt destule!Dupa cum am spus sunt inca mica,dar pur si simplu imi spun parerea.Cand se ia hotararea unui pas asa de important ar trebui sa se analizeze totul inainte!Faptul ca odata casatoriti cei doi vor locui impreuna si vor imparti practic aproape totul!Nu numai patul!

Poza de mai sus e facuta chiar aseara :D
Imi cer scuze pentru calitatea imaginii,aveam doar telefonul la indemana si nu e tocmai cine stie ce ;))

Read More

Multumesc!

Azi...o zi ce ar putea parea normala... .Am dormit foarte mult,am fost la doctor(merg la un control general odata pe an)slava Domnului sunt sanatoasa tun.Si desi as fi avut motive sa zburd de fericire(tinand cont de faptul ca am o sanatate de fier;)) )am avut si o stare asa de melancolie...dar am trecut peste usor,iar cand am vazut niste mesaje de la o prietena buna,pe care nu am mai vazut-o de aproximativ trei luni m-am bucurat si mai tare si nu orice fel de bucurie...bucurie cu lacrimi cu tot,asa din inima.Este uimitor cum niste cuvinte,niste fapte asa mici si dragute te pot inunda de bucurie.De aceea spun mereu ca "este foarte important sa stii sa traiesti printre lucruri marunte".Iti multumesc mult ANY pentru cuvinte.Si mie imi este dor de tine si te iubesc mult.

Read More

"Maitreyi" de Mircea Eliade

Motto:"Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului"

Acum vreo saptamana am terminat in sfarsit de recitit "Maitreyi"de Mircea Eliade si cu siguranta inca va ramane cartea mea preferata.Este vorba despre un european pe nume Allan interesat de fizica si matematica si despre o tanara bengaleza care scria poeme.La inceput acestuia nu i s-a parut cine stie ce aceasta fata,dar cand a privit-o a doua oara a inteles candoarea ce i-o transmitea acel trup.Cu timpul cei doi au inceput sa vorbeasca,el sa-i dea lectii de franceza,iar ea lui de bengaleza si treptat s-a infiripat iubirea dintre ei.Nu vreau sa va povestesc prea multe mai ales ca sunt vizitatori pe blog,care cu siguranta nu au citit-o si as vrea sa le trezesc interesul.Tot ce vreau sa mai scriu este ca aceasta iubire incepe sa se consume de la micile jocuri ascunse (caci iubirea dintre un european si o bengaleza nu era permisa)si imbratisari ale picioarelor pe sub masa,de la sarutari furate in biblioteca,pana la nopti de amor pline de pasiune si voluptate.
Acum vreau sa citesc continuarea acestei carti"Dragostea nu moare"scrisa de insasi Maitreyi Devi.
In finalul acestui post o sa va las doua declaratii a celor doi,prima a lui Allan si cea de-a doua a Maitreyiei si citatul din care reiese logodna lor,care este atat de frumos descrisa in doar cateva simple cuvinte:

Allan:"-Trebuie sa ma asculti,repeta ea.Trebuie sa stii tot.Tu ai mai iubit vreodata asa,ca acum?
-Niciodata,raspunsei,fara sa stiu daca mint sau exagerez numai.(De altfel,ce erau acele dragoste efemere si senzuale din tineretea mea,alaturi de patima asta noua,care ma facea sa uit tot si sa ma mulez dupa sufletul si vrerile Maitreyiei?)"


Maitreyi(intr-o scrisoare):"Noptile,tu vii la mine cum veneam eu altadata,in camera noastra de dragoste din Bhowanipore.Dar eu veneam ca o femeie,caci ma facusesi femeie;pe cand tu vii acum ca un zeu din aur si pietre scumpe,si te ador,caci tu esti mai mult decat dragostea mea,tu esti soarele meu,tu esti viata mea!"

Logodna:"Ma leg de tine pamantule,ca eu voi fi a lui Allan,si a nimanui altuia.Voi creste din el ca iarba din tine.Si cum astepti tu ploaia asa ii voi astepta eu venirea,si cum iti sunt tie razele,asa va fi trupul lui mie.Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi,caci mi-e drag cu voia mea,si tot raul,daca va fi,sa nu cada asupra lui,ci asupra-mi,caci eu l-am ales.Tu ma auzi,mama pamant,tu nu ma minti,maica mea.Daca ma simti aproape,cum te simt eu acum,si cu mana si cu inelul,intareste-ma sa-l iubesc totdeauna,bucurie necunoscuta lui sa-i aduc,viata de rod si de joc sa-i dau.Sa fie imbratisarea noastra ca cea dintai zi a mousoon-ului,maica mea,tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan,pe care cerul l-a nascut departe,si tu,maica mi l-ai adus aproape"(aceste cuvinte rostite de amandoi,bineinteles cu schimbul de nume;)) )

Read More

Carpe diem!

Am observat la unele persoane in ultimele zile cat de mult conteaza pentru ei ce gandesc ceilalti!  

Vad ca traim intr-o societate in care prejudecatile si parerea celorlalti au inceput sa ne dicteze vietile si asta nu este deloc bine,daca simt ceva,vreau sa fac ceva sau pur si simplu daca am o parere,o spun si gata...chiar daca uneori adevarul ii supara pe unii.Poate asa actioneaza si ei din propriile decizii si nu sub influenta unor vorbe!Oameni buni chiar pana aici sa se ajunga?!Poi se auzea intr-un timp la TV ceva despre niste cipuri care ar putea sa ne fie incorporate pentru a fi manipulati...sincer eu cred ca unii chiar si-ar merita un astfel de cip pentru ca ei deja stiu cum sa fie influentati din vorbe(chiar daca unii nu-si dau seama ca acele idei le sunt insuflate).

Parerea mea e ca fiecare trebuie sa avem propriile principii si sa nu ne lasam influentati de anumite prejudecati(indiferent din ce domenii ar fi ele).Nu lasati pe altii sa va dicteze viata!

Si nu uitati ca atunci cand va nasteti plangeti,iar cei din jurul vostru rad.Deci traiti-va viata dupa bunul plac,astfel incat atunci cand va veni o clipa importanta(si veti lua propriile decizii)voi sa suradeti,iar ceilalti sa planga(caci nu v-ati lasat influentati).Si nu uitati ca nu exista fericire de care sa va amintiti fara tristete si ca tot ceea ce pierdem pierdem pentru totdeauna.Deci nu lasati clipele importante sa treaca pe langa voi si faceti si spune-ti tot ceea ce simtiti fara sa va ganditi la ceea ce vor comenta unii.Nu pierdeti trenul vietii caci daca firul acesteia se stinge nu-l mai puteti reinvia(va rog fara comentarii gen reincarnarea :D )

Cam atat despre acest subiect...daca mai este ceva de adaugat va rog s-o faceti chiar voi!


See you later...

Read More

Multe:X

Am atatea sa va spun!De la critici pana la cel mai frumos sentiment!Deci am foarte multe sa va spun!In principal o sa va spun ca in ultimele 4 zile am muncit si din acest motiv n-am mai postat nimic.Vreau sa va spun ca la locul de munca am vazut fel si fel de oameni de la cei mai amabili si sociabili colegi pana la cei mai mincinosi oameni(ma refer la unii clienti)care imi spuneau un lucru si pe care nici ei nu-l credeau(se vedea pe fata lor) in fine... .Am vazut foarte multe femei gravide(sper sa am noroc in tot ceea ce-mi doresc ;)) )si multi copii dragalasi si frumosi de parca erau scosi din revista.

Vreau sa va spun ca inca nu mi-am terminat de recitit cartea("Maitreyi" de Mircea Eliade)dar promit ca o s-o termin caci mai am doua la rand pe care vreau sa le citesc pana cand incep scoala.

In legatura cu munca...hmm vreau sa va spun ca imi place foarte mult(si as vrea sa continui si pe timpul scolii)!E foarte placut sa vorbesti si socializezi cu oamenii chiar daca acest lucru se intampla pentru a promova un produs... .Am intalnit si clienti foarte amabili,care m-au ascultat(chiar daca unii dintre ei nu au cumparat),dar si oameni rautaciosi si prost crescuti(poate ca motivul era graba...)...dar nu mai conteaza... .

Si acum sa va spun si de acel sentiment frumos:iubirea...imi este foarte dar foarte dor de una dintre cele mai importante persoane din viata mea(as putea spune chiar cea mai importanta la momentul actual).Tot ce pot sa spun e ca abia astept clipa revederii si in rest voi lasa ca in acel moment faptele sa vorbeasca de la sine.


See you later...

Read More

Despre viata in general!

Motto:"Invatati sa lasati pe chipul vostru
sa infloreasca un zambet,
este darul pe care-l oferiti aproapelui,
este darul pe care-l oferiti intregului Univers!"-Octavian Paler

In seara asta mi-am amintit iar de orele de religie,Doamne cat ii multumesc acestei bune doamne profesoare,Ciobotaru Camelia,dansa ne-a invatat pe noi,clasa noastra...sau cel putin pe cativa dintre cei din clasa ce este viata!Ca este un dar de la Dumnezeu,cel mai scump dar de pe planeta,ca merita trait si niciodata plangand...ca orice necaz ne-ar apasa pe suflet,ca orice lucru ne-ar face sa ne simtim infranti,ca orice lucru am simti ca ne calca si ne adanceste ranile noi pur si simplu sa ZAMBIM!
Este adevarat ca poate nu sunt cea mai indicata persoana care sa spuna :"ZAMBESTE!",caci am avut si eu momentele mele de pesimism,dar la cateva ore mi-am revenit si mereu imi aminteam ce spunea buna si dulcea noastra doamna profesoara:"Tema pentru acasa:Orice s-ar intampla ZAMBITI tot timpul".
Asa este,viata nu e facuta s-o traim plangand...intr-adevar are urcusuri si coborasuri,momente mai roz sau momente mai gri,dar trebuie sa trecem peste ele cu speranta,cu incredere si iubire!
Daca viata ar fi roz nu am mai avea pentru ce sa luptam!
Este un subiect vast,despre care as putea vorbi si filozofa 10 vieti intregi.
Dar doar odata primim acest dar si trebuie sa-l traim!
Orice ar fi chiar daca voi mai fi incercata de pesimism si suparari(sigur se va mai intampla,doar asa e viata) voi incerca sa fiu mereu fata vesela,optimista si plina de incredere(e greu dar macar stiu ca incerc).Vreau sa spun ca atunci cand va simtiti rau ganditi-va la capitanul Titanicului care a incercat sa salveze vietile oamenilor.Deci cand va simtiti debusolati sau aveti orice alta stare negativa ganditi-va ca va puteti salva cu un gand bun,cu vointa,speranta,un zambet si nu in ultimul rand incredere in ceea ce va doriti!Caci cineva mi-a spus odata:"Cu cat ai mai multa incredere in ceea ce-ti doresti cu atat exista mai multe sanse de reusita!"
Tot la ora de religie am invatat cum e sa fii bun,de fiecare data de la aceasta ora ieseam cu zambetul pe buze,cu inima plina de bucurie ca si cum ar fi invadata de un har divin.E singura doamna profesoara de religie(si in 10 ani am avut multi profesori de religie atat de sex masculin cat si feminin)care m-a facut sa simt si sa inteleg ce este aceasta materie!Si ca defapt nu e doar o materie,e o stare care se infiltreaza in sufletul tau doar daca stii s-o primesti si bineinteles sa o si pastrezi.
Doamna profesoara,nu stiu daca veti vedea vreodata acest post,dar va doresc multa sanatate si iubire!Ne-ati invatat multe si cu ajutorul minunatei dumneavoastra persoane treptat ne maturizam si ne construim personalitatea!(din punctul meu de vedere in bine)...ca poate am colegi care nu sunt de aceasi parere...
Inca odata va multumesc in numele meu si a celor pe care ne-ati facut sa vedem lumea cu alti ochi!

Read More