joi, 31 decembrie 2009
La multi ani!
miercuri, 30 decembrie 2009
marți, 29 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
Va multumesc!
Tin sa le multumesc celor care imi sunt alaturi si sper din tot sufletul meu ca ei nu ma vor dezamagi niciodata.Ar trebui sa scriu mult mai mult decat atat despre ei.Si le multumesc Anei,Madalinei si lui Radu ca au fost langa mine atunci cand aveam nevoie de un umar.Ii multumesc lui Any ca m-a ascultat mereu chiar si atunci cand aveam probleme de ordin familial,ii multumesc lui Ionut ca ma suporta cu toate tampeniile mele,ii multumesc Andreei(nimeni nu ar fi crezut vreodata ca ne vom intelege atat de bine)care si ea imi este alaturi.Si nu in ultimul rand le multumesc nepoteilor mei,Karina si Rares,care desi sunt mici si nu inteleg lucruri "de oameni mari",parca simt ca am nevoie de ei si ma iau in brate atunci cand imi vine sa plang.Si in loc sa-mi curga o lacrima amara de tristete pe obraz imi curge una de bucurie,plina de emotie.
Inca odata va multumesc!
marți, 15 decembrie 2009
Ningeee!!!
http://embed.trilulilu.ro/audio/muxxy_05/335c05d8aaae01.swf
Paula Seling - Ninge tacut
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 11 decembrie 2009
"Povestea celui mai bun si mai rau lucru" de Leon Magdan
Intr-o seara simtindu-ma foarte trista am decis sa citesc una dintre miile de carticele religioase pe care le am in casa si uitandu-ma la toate titlurile,aceasta a fost singura care mi-a atras atentia.Intr-adevar nu e nici scurta,dar nici foarte lunga si chiar recomand s-o cititi,este mult mai interesanta decat orice vedeti la T.V. in zilele noastre.Tin inainte de toate sa-mi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie,mi-e cam somn,iar maine am olimpiada.
"Mergand prin parohia sa,un preot a trecut printr-un parc unde mai multi copii se jucau.Acolo l-a auzit pe un baiat vorbind urat cu prietenii sai si injurand.Apropiindu-se de acel copil,preotul l-a intrebat cu blandete:
-Spune-mi,te rog,daca cineva ar vorbi in limba olandeza,ce ai crede despre omul acela?
-Ca este un olandez,a raspuns baietelul.
-Dar daca cineva ar vorbi limba rusa?
-Ar fi rus,desigur
-Nu crezi ca e la fel si cu cel care vorbeste "limba" lui Dumnezeu?Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare.De la omul raul rau,dimpotriva,nu auzi decat vorbe urate,injuraturi si minciuni.Cum este sufletul omului,asa sunt si vorbele sale.Asadar,fiule,fii atent ce spui,fiindca mai devreme sau mai tarziu vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti!Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti.
Si dupa cum vorbesti,sigur ca n-ai auzit niciodata "Povestea celui mai bun si mai rau lucru din lume"...
Parintele nu a mai asteptat niciun raspuns,ci s-a indepartat vazandu-si mai departe de drum.
Copiii au ramas impresionati de tot ce spusese preotul,iar baiatul obraznic simtea in inima sa cat de adevarate erau cuvintele parintelui.Nici lui nu-i placea cand cineva ii vorbea urat si... "Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face!"
Dar,oricat isi batea capul,nu-si amintea sa fi auzit vreodata de "Povestea celui mai bun si mai rau lucru".I-a intrebat pe ceilalti prieteni de joaca,dar nici acestia nu aveau vreo idee cat de mica despre ce ar putea fi vorba.
Cand au ajuns acasa,toti copiii si-au intrebat parintii,bunicii,chiar si vecinii mai batrani,crezand ca poate-poate vor afla ceva din povestea cu pricina,dar nimeni nu auzise de vreo legenda sau un basm numit asa.
A doua zi parintele a trecut iarasi prin acel parc.Baiatul din ajun era tot la joaca alaturi de prietenii sai,dar de data aceasta nu mai tipa la ei,Iar cand l-a vazut pe parinte,s-a apropiat si l-a salutat respectuos.
-Sarut-mana,parinte!
-Bunul Dumnezeu sa te ocroteasca,fiule-i-a raspuns preotul cu blandete si cu zambetul pe buze.Ma bucur sa te revad.Si mai mult ma bucur ca ai tinut cont de ce ti-am spus ieri.
-Parinte,vrem sa va rugam ceva: spuneti-ne si noua "Povestea celui mai bun si mai rau lucru",caci nu o stim si suntem tare curiosi!
-Cu multa placere,dragii mei.
Parintele s-a asezat pe o bancuta din parc si prichindeii mai mici sau mai mari s-au strans in jurul sau,asteptand cu nerabdare sa afle misterul povestii nestiute de nimeni.
Era o liniste!... Nici vantul nu mai batea,iar copacii din apropiere isi aplecasera parca mai mult crengile sa asculte si ei frumoasa poveste.
-Demult,cu sute de ani in urma,intr-o tara frumoasa si bogata,domnea un rege intelept si puternic.Dorind sa-si puna la incercare supusii,a dat de veste tuturor ca a doua zi sa se infatiseze inaintea sa,sa-i spuna care este cel mai bun lucru din lume si care este cel mai rau.A doua zi,in sala tronului,primul s-a infatisat marele sfetnic,consilerul regelui:
-Maria-ta,cel mai bun lucru este intelepciunea.Daca ai minte si chibzuiala,stii sa traiesti cum trebuie si sa-i ajuti si pe cei din jur,care te vor privi cu stima si vor cauta sfatul tau.Daca esti inteligent poti razbate si reusi,invingand obstacolele si ispitele vietii.Iar cel mai rau lucru este prostia.Caci oamenii fara cap isi bat joc si de ei,si de cei din jur.
Al doilea a sosit vistierul,care,dupa ce s-a inclinat,a spus:
- Banii,maria-ta,banii sunt cel mai bun lucru.Daca ai bani iti poti cumpara orice,poti merge oriunde si toata lumea tine cont de tine.Iar cel mai rau lucru este saracia, caci ce poti face daca esti sarac?...
Apoi a venit in fata regelui seful garzilor,conducatorul armatei sale,care,la randul sau,a spus:
-Sanatatea,maria ta,este cel mai bun lucru din tot ce am intalnit in viata.Cu ani in urma,pe campul de batalie,am fost ranit.O sageata trasa de dusmani s-a strecurat pe langa armura si mi s-a infipt in urmar.Si de atunci ma chinuie rana aceasta,care nici azi nu s-a vindecat complet.Se stie ca sunt unul dintre cei mai bogati boieri din tara,dar,daca as putea,mi-as da toata averea si toti banii sa fiu iarasi sanatos si in putere.Poti sa ai oricate bogatii,daca nu ai sanatate,degeaba.Iar cel mai rau lucru este,desigur,boala.
-Iertati-ma,marite rege,ca eu sunt om simplu,fara carte si fara pricepere multa,dar eu zic ca cel mai bun lucru este intelegerea,iar cel mai rau este cearta.Iata,eu sunt om in varsta,dar toata viata m-am inteles bine cu femeia mea,iar copiii ni i-am crescut in liniste si intelegere,cu frica de Dumnezeu si cu respect pentru tot ce este cinstit.In casa noastra este mereu veselie si dragoste,si de aceea suntem fericiti,chiar daca nu suntem bogati.Daca as mai avea zece vieti,pe toate le-as trai tot asa!In schimb,vecinul meu,om cu stare si de neam ales,nu face casa buna cu nevasta sa,mereu ii auzim cum se cearta si tipa.Iar copiii lor sunt obraznici si rai,egoisti si nerecunoscatori.
Regele era uimit de raspunsurile atat de diferite.Fiecare avea dreptate in felul sau,dar totusi...
Spre seara a sosit la palat si calagarul de la schit,pe care toti il stiau cel mai batran si mai intelept om din tot regatul.Caci nu degeaba se spune: "Da-mi,Doamne,puterea tinerilor si mintea batranilor!"
Acesta era duhovnicul regelui.De fiecare data cand trebuia luata o decizie importanta,regele ii cerea sfatul si tinea mereu cont de indemnurile sale.
-Maria-ta,zise calugarul incarcat de ani,cel mai bun si cel mai rau lucru din toata lumea este unul si acelasi.
In sala tronului s-a asternut o tacere si toti asteptau sa vada ce va spune batranul calugar.
-Ce voi spune acum o sa vi se para un lucru obisnuit si simplu,caci e la indemna tuturor si fiecare il foloseste dupa priceperea sa.Asa ca iata care e cel mai bun lucru din lume: LIMBA!Vad pe chipul unora nedumerire,iar altii zambesc parca.Dar ia ganditi-va putin:ce poate fi mai bun decat un cuvant frumos,spus cu drag si sinceritate.Iata de ce limba este cel mai bun lucru pe lume:deoarece cu ea fiecare mama isi mangaie copiii cand plang.Cu ea stie sa ii educe,cu indemnuri si sfaturi parintesti.Apoi ganditi-va la preoti,la dascali si la profesori,care transmit cu ea invataturile cele mai de pret,intelepciunea,credinta si frica de Dumnezeu.Chiar si maria-ta iti conduci supusii cu ea,aratand adevarul si impartind dreptatea.Tot cu ea porti tratative cu ceilalti regi,evitand razboaiele si haosul.Chiar daca un om este bogat sau sarac,cei apropiati tot cu ea ii vor arata respectul,iubirea si intelegerea lor.Tot cu ea ii poti alina suferinta unui om bolnav,pentru care nu sunt leacuri,caci vorbele de mangaiere,spuse cu delicatete si intelegere il vor alina mult.Si sa nu uitam mai ales de rugaciunile,pe care tot limba noastra le spune,caci ele revarsa peste lume binele si dragostea Domnului,aducandu-ne binecuvantari,sanatate si spor.Asa ca cel mai bun lucru din lume este LIMBA,dragii mei,cu ea puteti face nenumarate lucruri fumoase si bune.
- Parinte,a spus atunci regele,ai dreptate intrutotul.Dar care este cel mai rau lucru din lume?
-Este tot LIMBA!Ia ganditi-va cat de usor poti jigni pe cineva si il poti face sa se simta prost.Iti poti folosi limba ca sa faci mult rau,vorbindu-i pe altii pe la spate,semanand intriga si rautate.Cu ea poti surpa increderea dintre oameni,cu ea se spun minciuni si se savarsesc multimi de pacate.Nimic nu aduce mai multa suferinta in lume decat limba folosita cu rautate,cu mandrie si egoism.S-au certat oameni si multe familii au ramas neimpacate.Si pentru ce?In lume s-au pornit razboaie de la o vorba spusa nechibzuit.Tot cu ea cei rai injura si vorbesc numai lucruri necuviincioase.Asadar,spuneti-mi voi,nu este LIMBA cel mai bun,dar si cel mai rau lucru din lume?Depinde de fiecare om daca stie sa foloseasca acest minunat dar de la Dumnezu spre bine sau rau.
Si toti cei de fata i-au dat dreptate batranului calugar.
Aceasta este,dragii mei, "Povestea celui mai bun si mai rau lucru",le-a mai spus preotul copiilor.
-Multumim frumos,parinte!au spus cei mici impresionati.
-Cu placere!Iar de acum inainte sa tineti si voi seama de aceste sfaturi:vorbiti frumos intre voi,aratandu-va bunatate si prietenie,vorbiti-le frumos parintilor,rudelor,profesorilor,aratandu-le astfel respect si recunostinta.Vorbiti frumos oriunde si cu oricine,caci astfel va veti arata pe voi insiva ca oameni de treaba,ca buni crestini.Bunul Dumnezeu sa va lumineze si sa va ocroteasca,dragii mei!"
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Rupe-mi inima de tot!
Nu e timp sa pierdem vremea,praful auriu se scurge inegrindu-se de durerea sufletului meu.Pumnalul e inca infipt acolo...nu are nevoie decat de cuvinte clare pentru a iesi treptat din mine,pentru a iesi durandu-ma,dar in acelasi timp trezindu-ma din cosmar,trezindu-ma la realitate,maturizandu-ma.Nu e nevoie de tacere,nu e nevoie de alte rani pentru a ma face sa inteleg un lucru:"S-a terminat!".
Se pare ca tristetea a pus stapanire pe sufletul meu,nelasandu-ma sa fac orice altceva,nelasandu-ma sa-mi revin,sa zambesc,sa dansez... .Tot ce-mi doresc e fericirea ta,dar mi-e dor inca sa-ti aud vocea,mi-e dor sa te tin in brate,mi-e dor de sarutul tau ce-mi lasau buzele dornice de un altul...mi-e dor pur si simplu,mi-e dor,dar trebuie sa infranez acest sentiment care nu-mi face decat rau... .
Cine a zis ca iubirea e usoara?Cine a zis ca iubirea e pur si simplu fericire?
Intr-adevar exista multe feluri de a iubi insa doar unul singur este adevarat,acela in care nu poti literalmente sa traiesti fara celalalt.Dar nu toti inteleg sau ajung la asa ceva in timp... .Eu concep iubirea adevarata atunci cand esti dispus sa-l astepti pe celalalt indiferent de orice s-ar intampla,ii doresti fericirea in ciuda tristetii tale,ii doresti tot ce e bine chiar si cu sacrificiul zambetului tau...
Mai bine intorc clepsidra,poate pana maine,desi ma indoiesc,se va intampla o minune...
duminică, 29 noiembrie 2009
Ganduri....
Nu pot!Nu pot sau nu vreau!Nu stiu ce e cu mine...Incerc sa scriu,incerc sa compun,sa creez si nu pot...nu pot sau nu vreau.Incep sa astern pe hartie...doua-trei randuri-"ce minune!"-dar nu mai pot continua.Plang,plang si iar plang si poate ca nici macar n-am un motiv real... .As vrea sa pot spune,sa pot scrie atat de multe...dar nu pot...poate nu se exprima prin cuvinte.Ma simt ca o neputincioasa,ma simt ca si cum nu as putea face nimic,ma simt straniu si totusi stiu ca va fi bine,dar acum nu pot decat sa plang,sa ma descarc si apoi sa simt cum rana se cicatrizeaza.Simt nevoia de iubire,de cuvinte frumoase in general... .Atat de mica eram si am invatat sa inteleg dincolo de cuvinte,atat de mica eram si am inteles de ce nu eram acceptata acolo unde obligatoriu trebuia sa fiu acceptata...dar uite ca dupa ani si ani ba sunt apreciata,ba alungata si totusi inca nu stiu cum de rezist,ba da stiu doar iubirea,ambitia si vointa m-au facut sa ma simt puternica,sa trec peste orice obstacol si sa ma simt invincibila,dar acum... .Mi-e dor de EL si mi-e dor tare,simt nevoia sa-i spun,dar nu pot...
luni, 23 noiembrie 2009
Mini-vacanta inainte de vacanta!Vezi sa nu!:))
vineri, 20 noiembrie 2009
Mini-vacanta inainte de vacanta!
duminică, 15 noiembrie 2009
Sa ne amintim de copilarie...
Imi amintesc ca ma uitam la desene gen "Tom&Jerry","Flinstones","Mica sirena","Peter Pan" si multe multe altele... .Acum imi amintesc cu drag ca urmaream cu sufletul la gura fiecare episod din "Peter Pan"si ca incercam sa zbor:)) saream din pat si ii spuneam mamei ca zbor.Cred ca fiecare are amintirea sa legata de un desen animat din copilarie... .Al vostru care este?
marți, 10 noiembrie 2009
Gripa porcina!
Se face prea mare tam-tam pe aceasta tema si doar aceasta se trateaza aproape ca orice alt timp de gripa...asa au facut si cu gripa aviara...la anul parca vad ca apare gripa canina.:))=))
Boli facute in laborator...ca sa ia banii oamenilor pe vaccine,pe control la medic,pe medicamente etc... .Asta ca sa vedeti in ce lume traim!
Lectie de viata!
Zile de noiembrie ii ating trupul prin suflarea puternica a unui vant totusi usor si-i calauzesc pasii spre fericire.Nu e doar o stare de bine,nu e doar un sentiment,e mai mult de atat...e o pace interioara.
Afirma tanara si frageda capsunica:-Eu nu sunt un om ca toti oamenii!
Iar el,marul cel acrisor ii spune:
-Esti nebuna!
-Da,poate!Dar nu este asa!Eu simt dincolo de munti,dincolo de mare si dincolo de ceruri.Eu apreciez si acel amanunt lasat neglijent in lume.Iar el ii raspunde:
-Esti un om nebun!Fii coerenta!
-Sunt coerenta in tot ceea ce spun,dar trebuie sa vezi dincolo de cuvinte.Am tot ceea ce si-ar dori o lume intreaga,dar n-am nimic din ce-mi doresc.
-Ce vrei sa spui?
-Un om ca sa traiasca bine are nevoie de satisfacerea unor lucruri materiale,asta imi doresc si eu!Iar eu detin iubirea pura,iubirea fara de masura,de care voi toti nu va veti putea bucura niciodata!Defapt ati putea!Dar nu stiti cum!
-Categoric esti un om nebun!Pentru ce sa vreau iubire si prieteni cand ii pot avea cu bani?!
-Da!Si daca intr-o zi vei fi falimentat,unde iti vor fi acei prieteni si iubirea?
La acest lucru marul,deja vestejit nu a mai stiut sa raspunda...
-Vezi?Deaceea eu azi,realizez ca mi-e bine asa!Pot lupta si pot avea orice imi doresc pentru ca am totul neavand nimic!Lucrurile materiale...pot face rost de ele cu putin efort,dar voi nu veti putea dobandi niciodata iubirea pura,iubirea adevarata cu puterea voastra,banul!
Cu mana pe inima pot spune:"Sunt fericita!Am iubirea si sunt implinita!"
Lectia de viata: "Poti avea totul neavand nimic si poti avea nimic avand totul"Mihai Eminescu
PS:Am scris aceasta mica povestioara,daca ii pot spune asa gandindu-ma la o scena pe care am vazut-o azi.Din aceasta veti putea desprinde o invatatura,cel putin aceia care inca nu-si dau seama,nu realizeaza ce este cu adevarat important intr-o lume atat de mica!
duminică, 25 octombrie 2009
Desi
Desi e toamna,desi sunt ploi
Strada mea surade prin noi
Desi e pustiu si vestejit
Copacul e viu,nu amortit.
Desi e nuor negru afara
Nimeni nu fumeaza nicio tigara.
Desi totul pare solitar
Oamenii zambesc!Nu in zadar!
Desi tot i-atat de gri,pare plin de culoare
Nu-i aspect fizic,e moral…e grandoare.
Desi totul pare trist,se-mpart zambete
Ca ziarele in a oamenilor suflete.
Vally@All rights reserved
duminică, 18 octombrie 2009
Pamflet
Ruj,blush si-un pic de pudra
O domnisoara stilata-ah!e gluma.
Aranjata si cocheta,
Scoate din buzunar o bricheta.
Intoarce capul foarte atent
Isi aprinde o tigare lent,
Se asaza pe bancheta,
Ce picioare!Ce silueta!
Dar cum poate o domnisoara
Sa traga lasciv dintr-o tigara?
Ah,doamne!Nu e domnisoara!
E doar o majoreta vulgara!
Vally@All rights reserved
vineri, 16 octombrie 2009
Majoratul ideal!
Majoratul ideal?!Pai mereu am sperat ca la 18 ani sa-mi serbez ziua cu mult fast...sa fie la o vila la Lepsa,sa fiu imbracata intr-o rochita roz(nu,nu sunt maniaca dupa roz!:)) )cu alb sau poate negru...si evident scurta:D cu cizmulite cu toc,elegante negre:D sa am o coronita frumoasa ca de printesa 8-> sa fiu cu toti cu prietenii mei,cu prietenul,cu familia cu rudele in fine cu cei dragi.Sa fie multa sampanie,multa spuma si un tort gigant:X.Multa muzica buna(de la celebra melodie "Macarena"http://embed.trilulilu.ro/audio/asdnm/b2c05721e81b07.swf
macarena
Asculta mai multe audio Incredibil pana la muzica zilelor noastre).Sa fie multa multa distractie,in fine sa ne simtim cu totii bine!Hmmm mereu am sperat ca de majoratul meu sa fiu o barbie!http://embed.trilulilu.ro/audio/DjBodo/010b2cfc6e0b21.swf
Aqua - Barbie Girl
Asculta mai multe audio Muzica
Dar,STOP!Astea sunt vise,simple basme!Sau ma rog erau vise ca au fost spulberate cu timpul!:))
In fine acesta era marele meu vis legat de majorat,dar cu timpul dupa cum am spus,am realizat ca 18 ani e doar o varsta...de baraj(pentru unii)daca pot spune asa.Am realizat ca este mult mai important sa fiu in familie,cu cei dragi,cu cei care imi sunt mereu aproape nu neaparat fizic pe cat sufleteste!
Si ca sa le raspund celor care ma tot intreaba inca de luna trecuta unde imi fac majoratul...raspunsul meu e:"Nu stiu!".Chiar nu stiu ce o sa fac in acea zi...totul poate va fi spontan sau pregatit cu o saptamana inainte...sau poate nu va exista o petrecere ci voi sta acasa in pat la TV sau pur si simplu citind o carte buna...sau uitandu-ma la TV(lucru pe care nu prea l-am mai facut in ultima vreme)Sau cine stie:-? poate o sa plec in "Tarile Calde".Deci nu stiu chiar nu stiu ce va fi sa asteptam pana atunci...cu o saptamana inainte sa speram ca voi hotara ce fel voi petrece in ziua mirobolantei varste de 18 ani!
Cam atat am avut sa spun legat de majoratul ideal...
See you later...
joi, 8 octombrie 2009
Festivalul National de arte pentru Liceeni!
Acum imi incerc din nou norocul si poate...cine stie ce-mi rezerva viitorul?Totul e sa merg cu incredere!
Concursul este pentru liceeni si care vor sa se inscrie pot intra aici.
joi, 24 septembrie 2009
Munca vs nebuni!
Acum o sa ma intorc la teme ca maine o iau de la capat!Dar promit ca in weekend am sa scriu si bineinteles am sa ma distrez...ca dupa o saptamana de scoala si de munca cred si eu ca merit nu?:">:-"
duminică, 20 septembrie 2009
Dor si amor
Scrie-mi pe piept soapte de amor,
Spune-mi c-ai sa vii...mi-e dor.
Privesc,citesc,taine patrunse-n zare,
Saruta-mi buzele cu vorbe despre soare.
Astept seara cu mici sau mari bucurii,
Nu vreau sa pierd nimic al acestei feerii.
Tac,plang si scriu cu cerneala de ploaie,
Frunza de la geam cade…se-ndoaie.
Inima-mi asteapta cu dor si cu speranta,
Iubirea noastra va fi din ce in ce mai mareata.
Vally@All rights reserved
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Love is beautiful
Si cand am timp liber ma mai uit la cate un film.Azi am vizionat unul mai vechi "A walk to remember",un film care ar putea avea si o parte reala...m-au impresionat micile detalii ca deobicei.Nu vreau sa dau detalii despre film,caci cu siguranta multi dintre voi l-ati vazut avand in vedere ca este un film din anul 2002 sau poate ca unii dintre voi nici nu ati auzit de el si a ajuns si la voi mai intarziat asa ca si la mine:)) glumesc,mai ales ca am citit cartea lui Nicholas Sparks,chiar daca la vremea acea nu i-am dat asa mare importanta(Vorba aceea citeste acum o carte si apoi reciteste-o peste cativa ani.Vei simti si o vei intelege cu totul intr-un mod diferit).Mi-a placut mult secventa in care Landon Carter i-a indeplinit dorinta de a fi in doua locuri deodata,lasand la o parte celelalte dorinte.Hmm...eu sunt de parere ca nu simti ca traiesti daca nu faci cate-o nebunie!:D
Un citat frumos de retinut din caietul mamei lui Jamie Sullivan:
“Dragostea e intotdeauna rabdatoare si draguta.Niciodata nu e geloasa.Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta.Nu este nepoliticoasa sau egoista.Dragostea nu supara si nu poarta pica .Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora dar gaseste placere in adevar.Este intotdeauna gata sa ierte,sa aiba incredere,sa spere si sa indure orice urmeaza”
"marți, 8 septembrie 2009
Anotimpurile
Iubirea ta sa infloreasca in fiecare zi ca un ghiocel primavara,
Sa se pastreze arzatoare ca soarele torid vara,
Romantica precum frunzele aramii cazute toamna,
Si sa-ti tina sufletului de cald ca o ciocolata calda iarna.
http://embed.trilulilu.ro/audio/piciu987/7fab4d0f481bdc.swf
Vivaldi - Anotimpurile
Asculta mai multe audio Muzica
Vally@All rights reserved
luni, 7 septembrie 2009
Flori!
Si iata ca se simte cum toamna intra in inimile si casele noastre...se apropie scoala si pentru elevi incepe ca totul sa intre pe fagasul "normal",desi unii dintre noi ne simtim inca in vacanta.Desi toamna e frumoasa si ne incanta cu a sa culoare aramie si ne imbata simturile cu un vin rosu fiert sau ne asteapta la o ceasca cu aroma de cafea in diminetile ei devreme imi aduc aminte de primavara,de florile parfumate ce ne imbie simturile cu al lor miros si ne trimit dincolo de stele.Ma gandesc de cand n-am mai mai primit o floare...ei nu trebuie sa stiti totul;))
Topul florilor mele preferate:
1.Trandafirii
2.Gladiolele
3.Crinii imperiali
4.Si nu in ultimul rand florile de mar,ador sa trec pe langa pomii abia infloriti
marți, 1 septembrie 2009
Incepem scoala!
Cat despre concediul neplatit al profesorilor se va mai discuta,deci alt tam-tam(asa isi scot banii si cei de la ziare).Deci cum scoala incepe in mod normal,cel mai sigur tam-tam-ul va fi reluat in iarna,sau poate prin noiembrie dupa alegeri!Sa vedeti si atunci alt tam-tam!As vrea sa vad de unde scot banii pentru campania electorala...daca tot suntem in criza...
Pur si simplu!
Priveam la unii oameni din jur si pur si simplu am zis sa...sa scriu,sa compun o poezie simpla,fara prea multa filozofie,fara prea multa imaginatie,fara prea mult sentiment,dar din care pur si simplu se pot intelege multe...
Pur si simplu!
Stranie si schimbatoare ca vremea
E pur si simplu: LUMEA!
Bate dintr-o parte in alta ca vantul
E pur si simplu: Timpul!
Mirobolanta si tainca precum noaptea
E pur si simplu: Personalitatea!
Neprevazuta si pasagera
E pur si simplu:Fiinta,
ce-i efemera!
Vally@All rights reserved
luni, 31 august 2009
Dar ce suntem roboti?
Ca in fiecare dimineata ma uit pe Antena3,sa mai vad si sa mai aud si eu ce se intampla in lumea asta.Am tot auzit ca s-ar prelungi vacanta cu zece zile(lucru de care nu mi-ar parea tocmai rau),dar acest lucru s-ar putea intampla doar pentru ca profesorii ar fi obligati sa-si ia concediu fara plata timp de zece zile,iar" stralucita"idee de a se prelungi vacanta sau mai bine zis de a-si lua profesorii concediu de la inceputul anului scolar,vine din partea unora dintre sindicatele Educatiei.Perfect!Toate bune si frumoase pana cand vine partea proasta,acele ore pierdute ar trebui recuperate in weekenduri.Ori mie asta nu-mi convine si cred ca niciunui elev nu i-ar conveni.Dupa ce ca am 5 zile din saptamana cate 6-7 ore pe zi,ajung acasa mananc,imi fac temele,invat si somn(deci gata ziua)pentru a o lua de la capat a doua zi mai trebuie sa invat si in weekend?!Oameni buni ati innebunit?!Dar ce credeti ca suntem roboti?As vrea sa va vad si pe voi inca in bancile liceului asteptand sfarsitul orelor.Cred ca mi s-ar spune ca au trecut si dansii prin asta,dar daca stau bine sa ma gandesc unii cred ca au facut limba romana cu femeia de servici,pana si doamna aceea stie mai bine gramatica decat unele persoane publice!Sunteti de acord sau nu?Corect!Fiecare dintre noi are macar odata in viata cate o greseala gramatica,dar totusi sunt persoane publice,persoane pe care ar trebui sa le respectam,sa ne "impuna" un anumit respect nu?Ce respect cand unii nu stiu sa se exprime si ne cer sa facem si ore in weekend!Unde o sa ajungem?!Sa luam locul calculatoarelor?Sa fim noi insine niste roboti?Nu mai zic nimic,ma dezgusta anumite lucruri ce se intampla in tara asta!
PS:Respect doamnei ministrul Educatiei,Ecaterina Andronescu,care nu este de acord cu aceasta idee!
PS2:Va las sa-mi raspundeti la intrebari,daca stiti raspunsul:-j
duminică, 30 august 2009
Lacrimi de iubire
Nu stiu chiar multe detalii,insa ce am inteles pana acum din acest episod e ca au fost despartiti o perioada si acum cand s-au revazut s-au impacat.Deci dragostea adevarata nu moare(asa se numeste si cartea pe care o citesc acum"Dragostea nu moare"de Maitreyi Devi).Nu sunt adepta telenovelelor,dar am zis sa scriu pentru ca m-a impresionat un lucru si anume ca pentru iubire si pentru persoana iubita oricine e dispus sa faca o nebunie.Cum au facut si cei doi au plecat undeva la munte.M-au impresionat sincer acele peisaje,poate ca din acest motiv am si scris.Inca nu s-a sfarsit,dar nu stau acum sa povestesc ce se intampla in el...am vrut doar sa scriu si sa postez imagini cel putin similare cu cele pe care le-am vazut pana acum.Si cred ca o sa ma intorc sa vad si finalul;))
PS:Repet imaginile cu muntii sunt similare cu cele pe care le-am vazut in film(deci nu sunt aceleasi).
PS2:Melodia din final(am zis sa editez postul-trebuia sa adaug aceasta melodie :D)
http://embed.trilulilu.ro/audio/unicadivina/f69261bad02506.swf
adela popescu-visele noastre
Asculta mai multe audio Muzica
See you later...
Si nu uitati"Iubirea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului"
vineri, 28 august 2009
Impresionant!
Si aseara,ca aproape in fiecare seara am iesit cu prietena mea la o plimbarica...si apoi la o "samanta"...si nu stiu daca o sa vi se para foarte interesant ceea ce o sa va spun dar mie pur si simplu mi se pare impresionant sa vezi doi batranei,care probabil aveau peste 60 de ani,poate si mai bine,tinandu-se de mana.Zic ca este uimitor pentru ca ma uit la unele generatii de-alungul timpului.Adica de cand divortul s-a inventat multi au facut si pasul asta...unii poate au si sapte casatorii si sunt pe cale s-o faca si pe a opta.Dar ce e mai frumos decat sa gasesti persoana potrivita si sa-ti petreci restul vietii alaturi de ea?Acum eu sunt mica si poate nu inteleg unele lucruri sau poate le inteleg mai bine decat un adult,dar ma gandesc asa:pentru ce se mai casatoresc unii daca apoi vor divorta?!Raspunsul:nu au fost destul de indragostiti,nu s-au respectat,nu au avut incredere unul in celalalt si asa mai departe.Motive sunt destule!Dupa cum am spus sunt inca mica,dar pur si simplu imi spun parerea.Cand se ia hotararea unui pas asa de important ar trebui sa se analizeze totul inainte!Faptul ca odata casatoriti cei doi vor locui impreuna si vor imparti practic aproape totul!Nu numai patul!
Poza de mai sus e facuta chiar aseara :D
Imi cer scuze pentru calitatea imaginii,aveam doar telefonul la indemana si nu e tocmai cine stie ce ;))
marți, 25 august 2009
Multumesc!
Azi...o zi ce ar putea parea normala... .Am dormit foarte mult,am fost la doctor(merg la un control general odata pe an)slava Domnului sunt sanatoasa tun.Si desi as fi avut motive sa zburd de fericire(tinand cont de faptul ca am o sanatate de fier;)) )am avut si o stare asa de melancolie...dar am trecut peste usor,iar cand am vazut niste mesaje de la o prietena buna,pe care nu am mai vazut-o de aproximativ trei luni m-am bucurat si mai tare si nu orice fel de bucurie...bucurie cu lacrimi cu tot,asa din inima.Este uimitor cum niste cuvinte,niste fapte asa mici si dragute te pot inunda de bucurie.De aceea spun mereu ca "este foarte important sa stii sa traiesti printre lucruri marunte".Iti multumesc mult ANY pentru cuvinte.Si mie imi este dor de tine si te iubesc mult.
miercuri, 19 august 2009
"Maitreyi" de Mircea Eliade
Acum vreo saptamana am terminat in sfarsit de recitit "Maitreyi"de Mircea Eliade si cu siguranta inca va ramane cartea mea preferata.Este vorba despre un european pe nume Allan interesat de fizica si matematica si despre o tanara bengaleza care scria poeme.La inceput acestuia nu i s-a parut cine stie ce aceasta fata,dar cand a privit-o a doua oara a inteles candoarea ce i-o transmitea acel trup.Cu timpul cei doi au inceput sa vorbeasca,el sa-i dea lectii de franceza,iar ea lui de bengaleza si treptat s-a infiripat iubirea dintre ei.Nu vreau sa va povestesc prea multe mai ales ca sunt vizitatori pe blog,care cu siguranta nu au citit-o si as vrea sa le trezesc interesul.Tot ce vreau sa mai scriu este ca aceasta iubire incepe sa se consume de la micile jocuri ascunse (caci iubirea dintre un european si o bengaleza nu era permisa)si imbratisari ale picioarelor pe sub masa,de la sarutari furate in biblioteca,pana la nopti de amor pline de pasiune si voluptate.
Acum vreau sa citesc continuarea acestei carti"Dragostea nu moare"scrisa de insasi Maitreyi Devi.
In finalul acestui post o sa va las doua declaratii a celor doi,prima a lui Allan si cea de-a doua a Maitreyiei si citatul din care reiese logodna lor,care este atat de frumos descrisa in doar cateva simple cuvinte:
Allan:"-Trebuie sa ma asculti,repeta ea.Trebuie sa stii tot.Tu ai mai iubit vreodata asa,ca acum?
-Niciodata,raspunsei,fara sa stiu daca mint sau exagerez numai.(De altfel,ce erau acele dragoste efemere si senzuale din tineretea mea,alaturi de patima asta noua,care ma facea sa uit tot si sa ma mulez dupa sufletul si vrerile Maitreyiei?)"
Maitreyi(intr-o scrisoare):"Noptile,tu vii la mine cum veneam eu altadata,in camera noastra de dragoste din Bhowanipore.Dar eu veneam ca o femeie,caci ma facusesi femeie;pe cand tu vii acum ca un zeu din aur si pietre scumpe,si te ador,caci tu esti mai mult decat dragostea mea,tu esti soarele meu,tu esti viata mea!"
Logodna:"Ma leg de tine pamantule,ca eu voi fi a lui Allan,si a nimanui altuia.Voi creste din el ca iarba din tine.Si cum astepti tu ploaia asa ii voi astepta eu venirea,si cum iti sunt tie razele,asa va fi trupul lui mie.Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi,caci mi-e drag cu voia mea,si tot raul,daca va fi,sa nu cada asupra lui,ci asupra-mi,caci eu l-am ales.Tu ma auzi,mama pamant,tu nu ma minti,maica mea.Daca ma simti aproape,cum te simt eu acum,si cu mana si cu inelul,intareste-ma sa-l iubesc totdeauna,bucurie necunoscuta lui sa-i aduc,viata de rod si de joc sa-i dau.Sa fie imbratisarea noastra ca cea dintai zi a mousoon-ului,maica mea,tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan,pe care cerul l-a nascut departe,si tu,maica mi l-ai adus aproape"(aceste cuvinte rostite de amandoi,bineinteles cu schimbul de nume;)) )
sâmbătă, 15 august 2009
Carpe diem!
Am observat la unele persoane in ultimele zile cat de mult conteaza pentru ei ce gandesc ceilalti!
Vad ca traim intr-o societate in care prejudecatile si parerea celorlalti au inceput sa ne dicteze vietile si asta nu este deloc bine,daca simt ceva,vreau sa fac ceva sau pur si simplu daca am o parere,o spun si gata...chiar daca uneori adevarul ii supara pe unii.Poate asa actioneaza si ei din propriile decizii si nu sub influenta unor vorbe!Oameni buni chiar pana aici sa se ajunga?!Poi se auzea intr-un timp la TV ceva despre niste cipuri care ar putea sa ne fie incorporate pentru a fi manipulati...sincer eu cred ca unii chiar si-ar merita un astfel de cip pentru ca ei deja stiu cum sa fie influentati din vorbe(chiar daca unii nu-si dau seama ca acele idei le sunt insuflate).
Parerea mea e ca fiecare trebuie sa avem propriile principii si sa nu ne lasam influentati de anumite prejudecati(indiferent din ce domenii ar fi ele).Nu lasati pe altii sa va dicteze viata!
Si nu uitati ca atunci cand va nasteti plangeti,iar cei din jurul vostru rad.Deci traiti-va viata dupa bunul plac,astfel incat atunci cand va veni o clipa importanta(si veti lua propriile decizii)voi sa suradeti,iar ceilalti sa planga(caci nu v-ati lasat influentati).Si nu uitati ca nu exista fericire de care sa va amintiti fara tristete si ca tot ceea ce pierdem pierdem pentru totdeauna.Deci nu lasati clipele importante sa treaca pe langa voi si faceti si spune-ti tot ceea ce simtiti fara sa va ganditi la ceea ce vor comenta unii.Nu pierdeti trenul vietii caci daca firul acesteia se stinge nu-l mai puteti reinvia(va rog fara comentarii gen reincarnarea :D )
See you later...
duminică, 9 august 2009
Multe:X
Am atatea sa va spun!De la critici pana la cel mai frumos sentiment!Deci am foarte multe sa va spun!In principal o sa va spun ca in ultimele 4 zile am muncit si din acest motiv n-am mai postat nimic.Vreau sa va spun ca la locul de munca am vazut fel si fel de oameni de la cei mai amabili si sociabili colegi pana la cei mai mincinosi oameni(ma refer la unii clienti)care imi spuneau un lucru si pe care nici ei nu-l credeau(se vedea pe fata lor) in fine... .Am vazut foarte multe femei gravide(sper sa am noroc in tot ceea ce-mi doresc ;)) )si multi copii dragalasi si frumosi de parca erau scosi din revista.
Vreau sa va spun ca inca nu mi-am terminat de recitit cartea("Maitreyi" de Mircea Eliade)dar promit ca o s-o termin caci mai am doua la rand pe care vreau sa le citesc pana cand incep scoala.
In legatura cu munca...hmm vreau sa va spun ca imi place foarte mult(si as vrea sa continui si pe timpul scolii)!E foarte placut sa vorbesti si socializezi cu oamenii chiar daca acest lucru se intampla pentru a promova un produs... .Am intalnit si clienti foarte amabili,care m-au ascultat(chiar daca unii dintre ei nu au cumparat),dar si oameni rautaciosi si prost crescuti(poate ca motivul era graba...)...dar nu mai conteaza... .
Si acum sa va spun si de acel sentiment frumos:iubirea...imi este foarte dar foarte dor de una dintre cele mai importante persoane din viata mea(as putea spune chiar cea mai importanta la momentul actual).Tot ce pot sa spun e ca abia astept clipa revederii si in rest voi lasa ca in acel moment faptele sa vorbeasca de la sine.
See you later...
luni, 3 august 2009
Despre viata in general!
sa infloreasca un zambet,
este darul pe care-l oferiti aproapelui,
este darul pe care-l oferiti intregului Univers!"-Octavian Paler
In seara asta mi-am amintit iar de orele de religie,Doamne cat ii multumesc acestei bune doamne profesoare,Ciobotaru Camelia,dansa ne-a invatat pe noi,clasa noastra...sau cel putin pe cativa dintre cei din clasa ce este viata!Ca este un dar de la Dumnezeu,cel mai scump dar de pe planeta,ca merita trait si niciodata plangand...ca orice necaz ne-ar apasa pe suflet,ca orice lucru ne-ar face sa ne simtim infranti,ca orice lucru am simti ca ne calca si ne adanceste ranile noi pur si simplu sa ZAMBIM!
Este adevarat ca poate nu sunt cea mai indicata persoana care sa spuna :"ZAMBESTE!",caci am avut si eu momentele mele de pesimism,dar la cateva ore mi-am revenit si mereu imi aminteam ce spunea buna si dulcea noastra doamna profesoara:"Tema pentru acasa:Orice s-ar intampla ZAMBITI tot timpul".
Asa este,viata nu e facuta s-o traim plangand...intr-adevar are urcusuri si coborasuri,momente mai roz sau momente mai gri,dar trebuie sa trecem peste ele cu speranta,cu incredere si iubire!
Daca viata ar fi roz nu am mai avea pentru ce sa luptam!
Este un subiect vast,despre care as putea vorbi si filozofa 10 vieti intregi.
Dar doar odata primim acest dar si trebuie sa-l traim!
Orice ar fi chiar daca voi mai fi incercata de pesimism si suparari(sigur se va mai intampla,doar asa e viata) voi incerca sa fiu mereu fata vesela,optimista si plina de incredere(e greu dar macar stiu ca incerc).Vreau sa spun ca atunci cand va simtiti rau ganditi-va la capitanul Titanicului care a incercat sa salveze vietile oamenilor.Deci cand va simtiti debusolati sau aveti orice alta stare negativa ganditi-va ca va puteti salva cu un gand bun,cu vointa,speranta,un zambet si nu in ultimul rand incredere in ceea ce va doriti!Caci cineva mi-a spus odata:"Cu cat ai mai multa incredere in ceea ce-ti doresti cu atat exista mai multe sanse de reusita!"
Tot la ora de religie am invatat cum e sa fii bun,de fiecare data de la aceasta ora ieseam cu zambetul pe buze,cu inima plina de bucurie ca si cum ar fi invadata de un har divin.E singura doamna profesoara de religie(si in 10 ani am avut multi profesori de religie atat de sex masculin cat si feminin)care m-a facut sa simt si sa inteleg ce este aceasta materie!Si ca defapt nu e doar o materie,e o stare care se infiltreaza in sufletul tau doar daca stii s-o primesti si bineinteles sa o si pastrezi.
Doamna profesoara,nu stiu daca veti vedea vreodata acest post,dar va doresc multa sanatate si iubire!Ne-ati invatat multe si cu ajutorul minunatei dumneavoastra persoane treptat ne maturizam si ne construim personalitatea!(din punctul meu de vedere in bine)...ca poate am colegi care nu sunt de aceasi parere...
Inca odata va multumesc in numele meu si a celor pe care ne-ati facut sa vedem lumea cu alti ochi!
marți, 28 iulie 2009
Doborata...
Nu stiu sunt debusolata si incerc sa-mi revin...ma intreb de multe ori:"O sa reusesc?"raspunsul:"Nici eu nu stiu...".
Si sunt si momente in care stau si privesc la unii cum pierd minute importante din viata lor facand chestii inutile...sau vad si alte persoane care sunt lase si nu pot spune adevarul in fata...ce este asa greu sa-ti spui punctul de vedere?De ce crezi ca daca minti o persoana(chipurile sa nu-i faci rau)ii va fi mai bine?
Vreau sa va spun ca e ultima data cand voi mai posta ceva legat de starea mea...desi ma calmeaza sa scriu ce simt in anumite momente nu voi mai scrie.Ceva m-a facut sa iau aceasta hotarare!Sunt mult prea hotarata... .Si inca un lucru nu va incredeti decat in persoana voastra!Sunteti singurii care nu va puteti face rau(decat daca sunteti constienti de asta).
Cred ca mai sus am scris numai tampenii...si poate ca nicio fraza nu are legatura cu cealalta...cred ca asa va veti da seama si de starea mea...de ceea ce e in mintea si in sufletul meu.
O sa mai scriu cand o sa mai simt macar putin mai bine...
sâmbătă, 25 iulie 2009
Fii optimist si vei reusi!
La intrarea in aceasta casa primitoare privesc o carpeta rosie,din puf cu anumite semne incifrabile si imperceptibile la adresa ochilor si logicii mele.Mai departe vad o scara din lemn de stejar,parca interminabila ce duce spre etajul terminal al acestei case,pe balustrada vad incrucisat un fir imens de flori albe ce imi inunda caile respiratorii de un parfum imprimat si inchegat parca in toata casa.Langa aceasta scara este o masuta din lemn dulce pe care este asezat un telefon negru din anii 70-80,care parca sta acum sa sune,sa trezeasca intreaga casa dintr-un somn al unei nopti fulgerate... .
Spre centrul incaperii se afla un fotoliu mare,inalt,din piele alba,inclinat spre semineul aprins de un foc parca artificial,incalzind-o pe tanara aflata in fotoliu,uda pana la piele de ploaia sufletului sau...si totusi simte ca abia maine se va incalzi.
Ritmul picaturilor de ploaie parca ii zgarie incet sufletul lasandu-i rani ce par usoare,dar care o dor mai tare decat o cazatura a copilariei,care se anunta cu chemarea unui medic specialist... .Dar acum simtea ca nici macar un plastician de succes nu i-ar putea trata ranile cicatrizate de timp...o singura persoana putea...dar acum era departe de inima sa,care batea cu putere si speranta pentru o noua revedere,pentru o noua imbratisare,o alta sarutare patimasa,un alt zambet susceptibil de frumos pentru acei ce nu stiu ce este cu adevarat iubirea , alta vorba dulce si duioasa ce-i lasa chipul,pielea si inima fine ca o catifea , de care doar el se putea bucura.
Prin crapatura unei ferestre pantrundea o lumina difuza a unei zile de vara cu o caldura arzatoare care-i incalzea trupul rece de plumb,ce tremura in urma noptii amare,prin care trecuse inotand lotusul lacrimilor sale.
Plina de candoare se ridica din albul fotoliu si desculta,cu pasi molcoli urca scarile casei sale...
Si urca,urca si tot urca,traseul scarilor parea interminabil,dar ajunse in fata unui perete despartitor...s-a rezemat de el parca strapunsa de puteri si in cateva secunde se afla pe acoperisul casei sale...era doar o iesire secreta de care ea abia aflase...
"N-as fi ghicit niciodata ce diferita e lumea privita de pe acoperisul unei case"-isi spuse copila in gand.Si da,intr-adevar lumea privita de la inaltime e total schimbata de momentul in care treci pe langa ea.
"Ce colorat e totul!Plin de viata,de caldura si lumina!Plin de culoare!Viata nu poate fi asa de rea cand esti inconjurat de o minunatie a naturii sclipitoare...Copacii acestia inalti de cativa metrii cum de nu i-am observat pana acum?Trec pe langa ei in fiecare dimineata,acum imi dau seama ce multi sunt!Florile de pe aleia casei mele sunt incantatoare...Imi placea sa ma trezesc dimineata,iar langa mine sa gasesc un tradafir ori alb ori rosu...stiam ca imi este daruit cu drag... .Ii simt absenta fizica,palpabila,dar e prezent mereu in mine,in toata fiinta mea...lumea ar putea spune ca sunt nebuna...si da poate ca sunt...nebuna dupa tine,iubirea mea... .Nu toti stiu ce-i iubirea si poate ca nici eu,caci sunt o copila,dar cum altcumva se poate numi sentimentul de fericire ce-mi inunda fiinta cand te privesc,cand te sarut,cand te ating,te imbratisez sau pur si simplu ma gandesc la tine sau iti aud vocea? Cum altcumva se poate numi dorinta si speranta revederii, increderea in sine,in tine si in ceea ce e intre noi!Te poti numi special atunci cand simti ceva cu adevarat divin...atunci eu ma pot numi speciala,caci stiu ca pentru tine simt ce nicicand niciodata n-as putea simti pentru altcineva...acestea sunt simple cuvinte si chiar nu as putea sa transpun in vorbe grandoarea acestui sentiment...daca aseara ma simteam trista si debusolata din cauza unui comportament poate gresit azi ma simt increzatoare...soarele mi-a suras,mi-a zambit!"
Si astfel fata exprima dndu-si sentimentele cu voce tare,dinepartare se auzi o sonerie....un bring-bring...era sunetul telefonului vechi de secole care avea sa-i dea vestea fericirii sau daramarii totale a fiintei sale ce acum era increzatoare in fortele proprii...cobora de graba si ridica receptorul:
"-Acum ma auzi iubita mea?"
"-Nu pot sa cred ca m-ai sunat!Imi e atat de dor de tine!"
"Acum am avut un moment liber sa-ti pot vorbi"
"Multumesc!E asa frumos sa-ti faci timp pentru o persoana draga... ce faci?Unde esti?"
"-...."
"-Ah,scuze...sunt asa de emotionata..."
"-N-am mai vorbit de ieri..."
"-Nu conteaza...eram debusolata...Am mers prin ploaie...m-am gandit mult la noi,mi-era frica,dar nu stiu de ce...poate ca imi era dor sa te aud...sa-mi spui..."
"-Ce anume?"
"-Nu stiu...mi-e dor de tine!"
"-Si mie,steluta mea!Acum inchid ai grija de tine..."
"-Si tu...suna-ma!"
"-Si tu...te sarut!"
"-Si eu...Noapte buna!"
E intr-adevar frumos sa poti vorbi in propriul cod si doar unii sa te inteleaga,iar aceia sa te faca fericit.
Doar unii iti pot cunoaste si intelege cu adevarat sufletul...altii iti cunosc doar fata(fizionomia fetei)si o simpla vorba pictata si pierduta in vant gen:"Buna!"
Fiecare are darul de a fi special atunci cand e el insusi si-si amplifica talentele,caci in fiecare dintre noi s-a nascut un talent!
Sper sa va fie pe plac povestioara de mai sus...pura imaginatie,putin presarata cu realism...dar mai ales imaginatie...multa imaginatie.
sâmbătă, 18 iulie 2009
02.23
02:23 ora la care mi-a venit in gand azi noapte o poezie a lui Blaga... si anume"Trei fete"...poezia suna cam asa:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!""
Pai sa va spun cum de mi-am reamintit aceasta poezie...in primul rand nu aveam somn si ma gandeam ca nu am mai compus de mult o poezie...si pur si simplu mi-au rasunat in minte aceste versuri...Aceste versuri ce sugereaza evolutia omului in timp.La varsta copilariei ludicul(jocul si joaca)este cel mai important lucru.Nu poti spune ca la varsta de 5-6 ani esti cel mai intelept om de pe planeta.La acea varsta nu esti nici macar initiat in tainele si responsabilitatile vietii.Daca strici tabloul preferat al mamei nu patesti nimic,daca ii tai rochia cu foarfecele la fel,daca ii strici cosmeticele...esti la varsta in care esti protejat de orice,la varsta la care nu esti vinovat de nimic.Apoi urmeaza perioada rebela,de razvratire,varsta la care incep diferentele intre adulti si noi...adica adolescenta...o perioada in care incepe oarecum maturizarea,perceperea lucrurilor in moduri diferite,prima iubire,prima cearta cu parintii,cu prietenii,cunoasterea de sentimente si incercari noi.Apoi urmeaza varsta apocaliptica,varsta a treia cand deja te gandesti ce va mai fi dupa...varsta la care realizezi ca este foarte important gradul de intelepciune pe care l-ai dobandit.Varsta la care te gandesti care a fost cea mai importanta si cea mai frumoasa perioada a vietii:copilaria cu centrului universului in joc,cu paradisul indestructibil,cu imparatia jucariilor si a frumosului sau adolscenta cu iubirea,prietenii,rebeliunea,liceul... .Ajungi la varsta la care realizezi ca timpul nu se mai intoarce,este ireversibil.Deaceea eu sustin replica:"Carpe Diem!"(Traieste-ti clipa!).
Dragii mei vizitatori si cititori ai blogului meu nu stiu cat de bine am acoperit acest subiect,caci ar mai fi multe de spus,dar sper ca am scris esentialul.Traiti clipa!Iubiti,iertati,riscati si cel mai important lucru nu regretati nimic din ceea ce faceti,nu regretati nimic din ceea ce va face sa zambiti,caci acum poti fi vesel,iar peste o clipa poti fi trist,acum poti fi viu,peste o clipa poti fi mort nu neaparat trupeste ci si sufleteste.
Carpe Diem!Viata e scurta si merita traita din plin,cu bune sau rele pretuiti clipa si face-ti-o sa insemne ceva!
See you later...