duminică, 28 iunie 2009

Prietenie adevarata



Prietenia adevarata…un subiect destul de discutat,dar care nu are o definitie concreta sau vreo formula anume ce asigura reusita.Prietenul adevarat este cel care te sprinjina si te accepta asa cum esti,este cel care este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie,este cel cu care imparti atat bucurii cat si tristeti,este persoana cu care iti depasesti limitele impuse,este persoana care isi aminteste acele detalii mici,dar importante pe care tu poate le-ai uitat,este acea persoana care se roaga pentru binele tau si care sufera alaturi de tine cand tie nu-ti merge bine,este acel om care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce devii sau pentru ceea ce ai,este omul care asteapta cu bratele deschise o imbratisare,care iti acorda sprijin fara sa astepte nimic in schimb,este persoana in care ai aceasi incredere pe care o ai si in tine insuti(„Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea.„)Prietenul adevarat este cel care plange cu tine si care se bucura de cele mai marunte momente impreuna cu tine.

Ne cunosteam din generala…din clasa a5a…cine ar fi crezut ca o sa ajungem cele mai bune prietene?Totul a inceput pe 13 august 2007 si de atunci eu am fost bithulina ei si ea a mea…da nume ciudate si asta nu e tot…crochetica,covrigel vanilat,vaca polara,ravasita,ametita,zapacita,trandafiras,inimioara si multe altele.Cand cel de langa tine iti e ca un frate,ca o sora nu conteaza cum ii spui important e ca simte ca-l iubesti!

Am trecut prin multe amandoua,la bine si la greu am fost impreuna mereu…am plans impreuna,am zambit,am ras,am facut haz de necaz,ne-am certat…si ca 2 fete orgolioase cu greu am cedat…asta prima oara,caci orgoliul nu ne va invinge prietenia.Acum stim cand sa cedam,cand sa lasam de la noi.Ne-am sustinut mereu in ceea ce am vrut sa facem eu pe ea,ea pe mine,chiar si cele mai mari nebunii au fost sustinute…hai sa va spun cateva mai micute…de cate ori nu am fost noi doua la plaja sau in crang fara sa le spunem parintilor?De cate ori am fost in extrem si ii spunea mamei ei :”Mama,ma duc s-o vad pe creata la un concurs de dans”…flori de merisoare…eram in Extrem dansam cand eu chipurile ma straduiam sa castig un concurs… .Dezamagiri ale prietenilor,in dragoste,certuri cu parintii,cu fratii mereu am fost amandoua cu o vorba buna una pentru cealalta.Sau cand eram eu plecata si nu aveam nici net nici semnal la telefon si trebuia sa ma cocot intr-un copac sa putem vorbi sau cum este ea acum plecata la bunicuta mereu ne-a fost dor de alta fie ca eram plecate si pentru 2-3 zile.

Poate ca nu o sa va intereseze acest post.Dar este pentru MINE si EA!Pentru ca prietenia noastra va rezista cum a rezista si prietenia surorii mele cu o fata inca din copilarie si care inca rezista dupa ani si ani.Te iubesc vacuta mea!:X




Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML