Una calda, una rece...

De fiecare data cand vin de la scoala privesc la balconul casei mele... si te vad aievea, asa cum asteptai odinioara sa ma intorc atunci cand eram plecata... doar ca acum nu-mi mai faci cu mana... imi zambesti doar si ma protejezi de departe!

Si stii ce? Iti multumesc ca m-ai facut sa vad serpii din jurul meu, era timpul sa fac curatenie prin lista de cunostinte, nu? Da stiu, nu-mi poti raspunde, dar raspunsul tau e-n mine, pentru ca tu esti aici, in inima mea!

PS: Probabil ca multi dupa ce vor citi aceste paragrafe vor spune ca sunt trista, dar nu! Sunt linistita si simt ca mi-am redobandit pacea interioara!

Read More

La multi ani, tata!

Azi ar fi fost ziua ta... azi ai fi implint varsta frumoasa si rotunda de 60 de ani... . Erai atat de tanar si totusi te-ai dus... si cand ma gandesc ca peste cateva zile se implineste jumatate de an de cand ai un loc intre cele sfinte... Stii? Uneori mi-e asa dor de tine, uneori ma gandesc de ce n-am profitat de timpul cat te-am avut langa mine, uneori ma gandesc de ce nu am rabdat de cate ori ne certam si poate asa am fi avut o relatie mai buna... uneori realizez ca nu esti langa mine... si stii de ce? Cred ca inca nu constientizez ca ai plecat, ca acum ai o casa diferita fata de cea care e a noastra, de cea care era si a ta... Nici nu stiu cum sa ma manifest azi... sa plang, sa rad pentru ca ti-ar fi placut sa ma stii fericita, sa ma joc cu masinutele stiind ca ti-ar fi placut sa fiu baiat, sa ma duc pe stadion sa joc fotbal gandindu-ma ca si tu esti in aceasi echipa, sa vin sa aprind o lumanare si sa-ti daruiesc lacrimile mele de dor si totusi de bucurie ca te-ai dus si nu te-ai chinuit mai mult sau pur si simplu sa ma prefac ca aceasta zi nu exista? Sa stii ca pentru mine acea jumatate de an ce a trecut nu a existat fara tine defapt da, a existat, poate ca nu ti-am simtit lipsa sau poate doar am incercat sa trec peste, mintindu-ma ca tu esti inca aici... De cate ori nu am intrat in camera ta si m-am gandit ca esti acolo, de cate ori m-am uitat la poza ta, si recunosc ca imi ajung degetele de la o singura mana sa numar, mi-am dat seama ca nu mai esti cu mine. Tocmai de aceea ma uit tot mai rar la ea pentru ca stiu ca nu esti langa mine si stiu ca daca ai fi te-as lua in brate si ti-as cere iertare pentru tot. Te iubesc, tati! Si stiu ca de acolo de sus veghezi asupra mea si asupra familiei si ca ne vei ajuta sa fim puternici, asa cum am fost noi mereu... La multi ani!

Read More

Jurnal 09.01.2011

11:00 Stare: relativ ok
17:00 Stare: relativ opusa euforiei
20:00 Stare: ok
23:26 Stare: depresie

Total sentimente cumulate in ziua de 09:01:2011: intelegere, rabdare, invatarea Darurilor Duhului Sfant!

1. Infrangerea poftelor
2. Blandetea
3. Credinta
4. Facerea de bine
5. Bunatatea
6. Indelunga rabdare
7. Pacea
8. Bucuria
9. Dragostea(lista data de Doamna profesoara de religie Ciobotaru, pe care am avut onoare s-o am ca profesoara in clasa a X-a)

Voua ce va lipseste din aceasta lista?

Read More

S-au dus...

Motto: "Sfarsitul reprezinta un nou inceput! "

Sfarsit!
S-au dus si florile de mai,
S-au dus si pasarile departe,
S-a dus si seara de vara,
S-au dus in zare toate.

S-au dus si prieteniile de ani,
S-au dus cum florile sunt moarte,
S-au dus si oamenii batrani,
S-au dus... si nu se vor mai intoarce.

S-au dus si vechile case,
S-au dus si padurile,
si-au ramas doar brazii.
S-au dus si frunzele de toamna,
au fost toate arse...

S-au dus... iar unele se vor intoarce
Ca pasarea Pheonix se vor naste,
Dar altele vor ramane acolo si nu vor reveni
Vor lasa doar urmele, scrijelite pe un "Vii?"

Inceput!

Vally@All rights reserved

pt tata...

Read More

Asteapta!Ai rabdare!

"Asteapta!Ai rabdare!" . De cate ori nu ai auzit aceste indemnuri? De cate ori nu ai auzit aceste cuvinte? De cate ori nu ai simtit ca-ti fuge pamantul de sub picioare rasunandu-ti in minte "Asteapta!Ai rabdare!" . Si poate ca uneori ai asteptat minute, ore, zile, luni sau chiar ani? Eu da, am asteptat si ani, am asteptat si zile, am asteptat saptamani, am asteptat ore... am asteptat, chiar daca inima pulsa din ce in ce mai tare, chiar daca era agitata, eu am asteptat. Se spune ca Dumnezeu daruieste celui ce stie sa astepte, dar uneori nu ati simtit ca ati asteptat prea mult? Nu ati simtit ca visul e atat de departe pentru a mai astepta? Nu ati simtit ca planurile vi se naruiesc, iar voi asteptati, asteptati si tot asteptati... si nu ma refer numai la a avea rabdare si a sta degeaba ci si la a face ceva constructiv pentru ceea ce va doriti, dar totusi sa trebuiasca sa asteptati ca pentru o recolta... azi plantezi orez asteptand sa ai ce manca la iarna, si tu astepti, astepti dar cum temperatura nu este prielnica orezului nu ai roade. Cam asa mi s-a intamplat, sa astept de multe ori, iar acum rabd si rabd... si sunt calma, poate prea calma, si cand vine cate o furtuna, cand vine cate un vartej si ma da peste cap plang si plang... dar lacrimile sunt pentru a ma descarca, caci in mintea mea imi spun "Asteapta! Ai rabdare! Taci! Indura! Ai un scop de atins ai uitat?"


Noapte buna, dragii mei bloggari...

Read More

Imi pare rau!

Motto: "Daca ai o zi buna bucura-te de ea si daca ai o zi proasta, gandeste-te la cele bune... Nimeni nu stie cat timp ai... "

Atunci cand cineva iti spune "Ma doare!" tu crede-l. Sa nu ai niciodata impresia ca minte...
Atunci cand cineva iti spune "Si mai tare!" tu crede-l. Sa nu ai niciodata impresia ca se preface...
Atunci cand cineva iti spune "Da-mi un pahar cu apa!" nu-i raspunde indiferent "Ia-ti singur ca poti!"
Atunci cand cineva iti cere, da-i, nu-i spune "Du-te si munceste!" mai ales cand stii ca nu poate...
Atunci cand cineva este rau cu tine si te loveste spunandu-ti lucruri costelive tu intoarce-i si celalalt obraz si spune-i "Da-mi mai tare!"...

Crede-l de fiecare data cand iti va spune ceva caci atunci cand o vei face cu adevarat poate fi prea tarziu...

Eu nu cred ca voi putea sa-ti spun abia acum ca te iubesc... ci doar "Imi pare rau!"...

Read More

Nimeni nu e

  Si poate ca nu stii sau nu vrei sa stii, dar mi-e totuna.Cand am nevoie nu esti aici langa mine si nu, nu ma refer la tine! Ci in general la cei care chipurile ma iubesc,dar asta doar atunci cand au nevoie de mine. Dar ce credeti ca eu sunt un doctor de suflete? Si eu ce am? Piatra impartita-n 4 a carui atriu si ventricul e strabatut de gauri, iar voi le umpleti cu problemele voastre? Dar ce credeti ca sunt un calculator si rezolv problemele la mate? Dar ce credeti ca sunt eu soarele dupa ploaie? Dar te-ai gandit vreodata ca pot fi si eu OM? Te-ai gandit vreodata ca am si eu un suflet si e plin de dor? Te-ai gandit vreodata ca am si eu problemele mele? Dar te-ai gandit vreodata ca timpul trece si nici macar nu mi-ai spus “multumesc”? Te-ai gandit tu vreodata la mine ca am nevoie de o imbratisare si nu de un “Tu esti tare! Rrevinoti!” si doar atat? Te-ai gandit vreodata ca sufletul meu incepe a fi mort? Te-ai gandit vreodata ca nu mai pot? Nu, nu te-ai gandit… dar ajung la sfarsit si nimeni absolut nimeni nu e langa mine sa ma atinga , sa ma priveasca, sa ma imbratiseze si sa-mi spuna “Acum e randul meu sa fiu langa tine! Acum e randul meu sa te ajut! Stai linistita totul va fi bine!” , dar nu tu esti doar un copil prost crescut.

Read More

Nu stiu ce titlu sa-i pun(postului)!

Multe,multe si iarasi multe...Am atatea de spus si de scris,dar o sa ma limitez la un singur subiect si anume:
EU(va intrebati daca sunt narscisista?Raspunsul meu este"Da,sunt putin narcisista,dar doar putin":D)

In afara faptului ca incerc sa recuperez la scoala ca nu am fost o saptamana(fiind invoita pentru olimpiada de biologie) incepe sa ma fascineze tot mai mult mitologia,deci daca cunoasteti carti cu si despre mitologie(greaca,egipteanta,etc.) sau despre filozofie o sa fiu incantata sa-mi recomandati.
Deaceea,desi incerc demult timp sa compun,sa scriu poezii care sa integreze in ele si mitologia antica,abia am reusit sa duc la bun final una.O poezie cu care mi-am surprins atat de placut profesorul de limba si literatura romana spunandu-mi:"Te-ai maturizat!O poezie intr-adevar frumoasa ce merita citita in fata clasei".
Hotarata,la fel de foarte multa vreme sa-mi public o carte,m-am lasat pe tanjala si nu am publicat nimic.Nici macar nu am expus problema familiei mele... .Asa ca dupa ce imi va aparea aceasta poezie alaturi de altele intr-una dintre revistele propuse de domnul meu profesor voi incepe sa ma gandesc mai serios la ceea ce inseamna cartea mea.Care sincer imi doresc sa cuprinda toata evolutia mea,de cand am inceput sa scriu,adica de la poeziile puerile pana la poezia plina de mitologie,de simboluri si de filozofie.
Desi sunt constienta ca poate acest lucru va fi realizat peste 2-3 ani sau poate si mai mult,macar ma simt increzatoare ca am pus baza,adica hotararea de a o publica fara a face pasi inapoi ca pana acum precum racul!

Read More

Fericire

Fiecare zi un nou suras pentru mine
Fiecare clipa o traiesc zambind
Viata m-a invatat sa infloresc
Soarele mi-a aratat calea spre celest.

Nu vreau pe nimeni sa ranesc
Gandul ma face mereu sa plutesc
Sa traiesc in reveria rozului iluzor
Sa fiu fericita indiferent de decor.


Aceasta poezie e putin mai veche,dar azi ma simt bine,ma simt bine inaintea aflarii unei vesti,despre care nu stiu daca este buna sau proasta.Dar cine-mi poate rapi speranta si credinta ca ar fi defapt o veste extraordinara?

Vally@All rights reserved

Read More

La multi ani!

Va doresc un an nou cu sanatate,bucurii,impliniri,forta pentru a rade,intelepciunea de a lua lucrurile usor,sprijin pentru a depasi tot ce-ar putea fi greu sau urat,timp pentru a vedea cate lucruri frumoase sunt in jurul nostru(si uneori nu le "vedem") si tot ce va doriti cu adevarat sa vi implineasca.La multi ani!

Read More

Va multumesc!

O alta zi "normala" din viata mea din luna decembrie... .Totul a inceput de cand am luat vacanta,adica acum aproximativ 2 saptamani.Inca o data mi s-a demonstrat zicala "Totul se intampla cu un motiv".M-am simtit ca o a terta persoana intr-un trio si am vrut sa lamuresc lucrurile,sa fiu sincera,sa scot la iveala adevarul,in schimb nu stiu cat de mult am putut deoarece acea persoana care ar trebui sa stie adevarul de la mine si nu de la o alta care stie sa manipuleze,sa manevreze prin inteligenta nu a aflat din gura mea ceea ce ar trebui sa stie defapt si de drept.Sunt de-a dreptul confuza si nu stiu daca sa mai incerc ca acea persoana sa stie de la mine sau pur si simplu s-o las sa vada singura cu vremea...pana la urma "Timpul le rezolva pe toate" nu?Am realizat inca odata ca nu trebuie sa fiu atat de increzatoare in oameni,sa nu le acord increderea deplina si n-am sa uit niciodata ceea ce-mi spunea mama"Nu ai de unde sa stii ce face acolo!".Dar nu,ca deobicei pana nu dau cu capul nu cred nimic din ce-mi spun apropiatii.Dar sa nu ma mai plang,pentru ca dupa cum mi-au spus prietenii sunt o fata puternica si am trecut prin multe,prin foarte multe incercari si nu neaparat de aceasi natura si voi putea trece si peste aceasta etapa,cu greu,dar voi reusi.Sunt ranita profund,dar ma bucur de ceva si anume ca nu regret nimic,absolut nimic...poate daca as fi regretat as fi mult mai rau decat sunt acum.Inca ceva,aceasta experienta ma va maturiza mai mult decat sunt acum.Este un inceput pentru simplul fapt ca nu simt repulsie asupra persoanei care m-a ranit enorm si ca ii doresc fericirea,da,dar ii doresc fericirea in adevar nu in minciuna... .Poate e greseala mea ca vreau sa fiu sincera,dar ce sa fac daca asa am invatat?Da,oamenii mint,am mintit si eu,dar nu atat de grav,incat sa distrug ceva frumos,minciuni de copil au fost spuse de mine gen "nu eu am spart bibeloul ci sora-mea".
Tin sa le multumesc celor care imi sunt alaturi si sper din tot sufletul meu ca ei nu ma vor dezamagi niciodata.Ar trebui sa scriu mult mai mult decat atat despre ei.Si le multumesc Anei,Madalinei si lui Radu ca au fost langa mine atunci cand aveam nevoie de un umar.Ii multumesc lui Any ca m-a ascultat mereu chiar si atunci cand aveam probleme de ordin familial,ii multumesc lui Ionut ca ma suporta cu toate tampeniile mele,ii multumesc Andreei(nimeni nu ar fi crezut vreodata ca ne vom intelege atat de bine)care si ea imi este alaturi.Si nu in ultimul rand le multumesc nepoteilor mei,Karina si Rares,care desi sunt mici si nu inteleg lucruri "de oameni mari",parca simt ca am nevoie de ei si ma iau in brate atunci cand imi vine sa plang.Si in loc sa-mi curga o lacrima amara de tristete pe obraz imi curge una de bucurie,plina de emotie.
Inca odata va multumesc!

Read More

Rupe-mi inima de tot!

In sufletul meu a ramas un gol adanc,care de cate ori va prinde ocazia vor face sa curga picaturi de ploaie din ochii mei.Un gol profund ce isi mareste suprafata pe zi ce trece prin indiferenta,prin nestiinta si prin iubirea care ar trebui sa dispara... .Dar cum sa dispara asa usor cand e mult prea reala?Am scris mai demult"Intre vis si realitate"...acum ma trezesc la Realia...Ingerul meu devine muribund,aripile-i sunt negre de cenusa care s-a abatut asupra inimii mele.Indiferenta face ca eu sa devin din ce in ce mai rece...mai rece decat gheata,poate mai rece decat un mormant... .Azi sau maine e sfarsitul sau poate ca a fost si inca nu realizez ca am flori funebre puse pe mormantul inimii.E straniu cum deodata o clipa poate sa-ti rapeasca o viata,o ora sa inlocuiasca un veac si secunda sa omoare minutul.
Nu e timp sa pierdem vremea,praful auriu se scurge inegrindu-se de durerea sufletului meu.Pumnalul e inca infipt acolo...nu are nevoie decat de cuvinte clare pentru a iesi treptat din mine,pentru a iesi durandu-ma,dar in acelasi timp trezindu-ma din cosmar,trezindu-ma la realitate,maturizandu-ma.Nu e nevoie de tacere,nu e nevoie de alte rani pentru a ma face sa inteleg un lucru:"S-a terminat!".
Se pare ca tristetea a pus stapanire pe sufletul meu,nelasandu-ma sa fac orice altceva,nelasandu-ma sa-mi revin,sa zambesc,sa dansez... .Tot ce-mi doresc e fericirea ta,dar mi-e dor inca sa-ti aud vocea,mi-e dor sa te tin in brate,mi-e dor de sarutul tau ce-mi lasau buzele dornice de un altul...mi-e dor pur si simplu,mi-e dor,dar trebuie sa infranez acest sentiment care nu-mi face decat rau... .
Cine a zis ca iubirea e usoara?Cine a zis ca iubirea e pur si simplu fericire?
Intr-adevar exista multe feluri de a iubi insa doar unul singur este adevarat,acela in care nu poti literalmente sa traiesti fara celalalt.Dar nu toti inteleg sau ajung la asa ceva in timp... .Eu concep iubirea adevarata atunci cand esti dispus sa-l astepti pe celalalt indiferent de orice s-ar intampla,ii doresti fericirea in ciuda tristetii tale,ii doresti tot ce e bine chiar si cu sacrificiul zambetului tau...
Mai bine intorc clepsidra,poate pana maine,desi ma indoiesc,se va intampla o minune...

Read More

Ganduri....

Nu pot!Nu pot sau nu vreau!Nu stiu ce e cu mine...Incerc sa scriu,incerc sa compun,sa creez si nu pot...nu pot sau nu vreau.Incep sa astern pe hartie...doua-trei randuri-"ce minune!"-dar nu mai pot continua.Plang,plang si iar plang si poate ca nici macar n-am un motiv real... .As vrea sa pot spune,sa pot scrie atat de multe...dar nu pot...poate nu se exprima prin cuvinte.Ma simt ca o neputincioasa,ma simt ca si cum nu as putea face nimic,ma simt straniu si totusi stiu ca va fi bine,dar acum nu pot decat sa plang,sa ma descarc si apoi sa simt cum rana se cicatrizeaza.Simt nevoia de iubire,de cuvinte frumoase in general... .Atat de mica eram si am invatat sa inteleg dincolo de cuvinte,atat de mica eram si am inteles de ce nu eram acceptata acolo unde obligatoriu trebuia sa fiu acceptata...dar uite ca dupa ani si ani ba sunt apreciata,ba alungata si totusi inca nu stiu cum de rezist,ba da stiu doar iubirea,ambitia si vointa m-au facut sa ma simt puternica,sa trec peste orice obstacol si sa ma simt invincibila,dar acum... .Mi-e dor de EL si mi-e dor tare,simt nevoia sa-i spun,dar nu pot...

Read More

Multe:X

Am atatea sa va spun!De la critici pana la cel mai frumos sentiment!Deci am foarte multe sa va spun!In principal o sa va spun ca in ultimele 4 zile am muncit si din acest motiv n-am mai postat nimic.Vreau sa va spun ca la locul de munca am vazut fel si fel de oameni de la cei mai amabili si sociabili colegi pana la cei mai mincinosi oameni(ma refer la unii clienti)care imi spuneau un lucru si pe care nici ei nu-l credeau(se vedea pe fata lor) in fine... .Am vazut foarte multe femei gravide(sper sa am noroc in tot ceea ce-mi doresc ;)) )si multi copii dragalasi si frumosi de parca erau scosi din revista.

Vreau sa va spun ca inca nu mi-am terminat de recitit cartea("Maitreyi" de Mircea Eliade)dar promit ca o s-o termin caci mai am doua la rand pe care vreau sa le citesc pana cand incep scoala.

In legatura cu munca...hmm vreau sa va spun ca imi place foarte mult(si as vrea sa continui si pe timpul scolii)!E foarte placut sa vorbesti si socializezi cu oamenii chiar daca acest lucru se intampla pentru a promova un produs... .Am intalnit si clienti foarte amabili,care m-au ascultat(chiar daca unii dintre ei nu au cumparat),dar si oameni rautaciosi si prost crescuti(poate ca motivul era graba...)...dar nu mai conteaza... .

Si acum sa va spun si de acel sentiment frumos:iubirea...imi este foarte dar foarte dor de una dintre cele mai importante persoane din viata mea(as putea spune chiar cea mai importanta la momentul actual).Tot ce pot sa spun e ca abia astept clipa revederii si in rest voi lasa ca in acel moment faptele sa vorbeasca de la sine.


See you later...

Read More

Doborata...

Am ajuns intr-un punct in care parca nimic din jurul meu nu mai conteaza...lucrurile marunte care odata ma faceau fericita acum parca nu exista...si am ajuns si eu ca alte persoane pe care le cunosc sa ma intreb:"De ce viata iti da mai intai testul si apoi iti preda lectia?".Am inceput sa fac lucruri pe care nu credeam vreodata ca o sa le fac,dar nu regret,macar asa trece timpul... .Stiu ca sunt putin mai ciudata si poate ca gandesc diferit...dar de ce lumea sau altceva iti rapesc bucuria atunci cand o ai din plin?
Nu stiu sunt debusolata si incerc sa-mi revin...ma intreb de multe ori:"O sa reusesc?"raspunsul:"Nici eu nu stiu...".
Si sunt si momente in care stau si privesc la unii cum pierd minute importante din viata lor facand chestii inutile...sau vad si alte persoane care sunt lase si nu pot spune adevarul in fata...ce este asa greu sa-ti spui punctul de vedere?De ce crezi ca daca minti o persoana(chipurile sa nu-i faci rau)ii va fi mai bine?
Vreau sa va spun ca e ultima data cand voi mai posta ceva legat de starea mea...desi ma calmeaza sa scriu ce simt in anumite momente nu voi mai scrie.Ceva m-a facut sa iau aceasta hotarare!Sunt mult prea hotarata... .Si inca un lucru nu va incredeti decat in persoana voastra!Sunteti singurii care nu va puteti face rau(decat daca sunteti constienti de asta).
Cred ca mai sus am scris numai tampenii...si poate ca nicio fraza nu are legatura cu cealalta...cred ca asa va veti da seama si de starea mea...de ceea ce e in mintea si in sufletul meu.

O sa mai scriu cand o sa mai simt macar putin mai bine...

Read More

Momente...

De ce momente?Caci sunt zile si zile,azi te simti la fel de "bine" cum s-ar simti un soricel in ghearele unei pisici si maine esti atat de fericit incat uiti ce zi a fost ieri... ,Am promis ca o sa scriu intr-un moment in care o sa ma simt mai bine... .
Viata nu e asa de roz pe cat pare...si daca ar fi pentru ce am mai lupta?Cand in esenta omenirii este sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si mai presus de toate sa castigi,chiar daca uneori rezultatul este esecul nu trebuie sa ramai debusolat ci sa continui.Acum depinde si de problema cu care te confrunti... .
Stateam azi si priveam cat de bine este sa te bucuri de anumite momente,sa traiesti clipe de vis alaturi de cei dragi,sa fii fericit fara sa te gandesti la ziua de maine,desi uneori te mai lovesti si de realitate si spui:"Hey...hai sa mai traim si cu picioarele pe pamant!" si totusi e foarte frumos sa traiesti clipa!Am avut doua zile minunate,chiar superbe desi am avut si mici dispute... .Trebuie sa am incredere ca totul va fi bine si asa va fi!Trebuie!
Azi imi priveam iar nepoteii,Doamne ce frumosi sunt cand cresc,dansau impreuna si se luau asa in brate si se pupau si se vedea cat de mult se iubesc!
Si tocmai am primit inca o veste...sunt din nou matusa,verisoara mea a nascut un baietel frumos si sanatos.Si ma bucur foarte mult pentru ea desi nu sunt prea de acord cu anumite chestii...
In fine,important e sa fie ea fericita si sa aiba un copil sanatos ca restul vine de la sine.

See you later...

Read More

Am ganduri,dar nu am destule rafturi sa le asez...

Buna ziua!Poate va ganditi de ce acest titlu... intelege-ti-l ca atare... .Sunt atatea lucruri,atatea fapte si atatea vorbe care imi dau de gandit si la fiecare gasesc o multitudine de solutii...deja m-am zapacit,deja sunt confuza si nu stiu ce sa fac cu aceste ganduri...caci sunt o persoana care gandeste cam mult uneori si poate ca in anumite cazuri nu este chiar atat de necesar.
Deobicei cand am astfel de ganduri ma eliberez dansand,ascultand muzica...dar surpriza...parca nici asta nu mai pot sa fac...ascult muzica si parca nu o mai simt,nu mai dansez cum o faceam poate acum cateva clipe,parca sunt molesita de starea asta ingrata... .
Poate ca am nevoie de o plimbare lunga,sa ma recreez,sa vad oameni noi...nici eu nu stiu,cert e ca ma simt ca un nasture cusut acolo unde nu trebuie.
Si mereu eram cea optimista,cea vesela,cea aventuriera,cea care risca si facea cate o nebunie,acum ma simt de parca nu as mai putea face asa ceva...parca m-ar fi calcat un buldozer si mi-ar fi strivit vena fericirii... .Nu stiu ce se intampla cert e ca lucrurile trebuie sa se schimbe si sa-mi revin la normal... .Tot ce stiu e ca nu vreau sa ma inec!

Dupa ploi vine soare...

Voi mai posta cand soarele imi va inunda din nou fiinta...

Pe mai tarziu...:(

Read More

A venit soarele:X

O zi care a inceput normal...m-am trezit,m-am uitat la ceasul de la telefon,am iesit am luat o gurita din aerul proaspat de dimineata.Am intrat in casa...ca deobicei trebuie sa ma joc cu nepotica,o mai fac si pe dadaca uneori... .Si deodata BUM a rasarit SOARELE.Acest bum mi-a inundat fiinta de fericire incat am mancat prajituri facute de sora mea... spun acest lucru caci o fi avand ea treizeci si unu de ani,dar nu se pricepe deloc... in fine i-au iesit chiar bune de data asta,avand in vedere ca prima data i s-a taiat coca...poate din a treia incercare ii vor iesi chiar perfect... See you later!

Read More

Asteptand soarele(II)...

Pff…intotdeauna m-am cosiderat mai ciudata,mai diferita de restul…poate ca gresesc sau poate nu…sau poate fiecare gandeste asta la un moment dat… .Am ajuns la un moment in care mi-am zis ca nu o sa mai scriu despre ceea ce simt,parca imi promisesem asa cum juri in fata tribunalului sa spui adevarul si numai adevarul…dar atata timp cat scrisul ma calmeaza am decis sa nu-mi mai tin mana si gandurile incatusate intr-o camasa de forta.

Am inteles ca nu viata te distruge ci faptele,caci viata e frumoasa si cu bune si cu rele,insa faptele pe care le savarsesti pot fi atat de dure incat se pot intoarce impotriva ta,la fel si cuvintele care pot deveni o adevarata tortura…

Acum am un inger trist pe chip,ochii rosii si nu neaparat de furie sau nervozitate ci de faptul ca au curs cu un flux abundent punandu-mi sangele din tot trupul in miscare… Acel sange ce parea inghetat de lacrimi amare incearca sa se incalzeasca… .

A existat un moment in viata mea cand ajunsesem la o mentalitate poate divina pentru mine…gandeam atat de profund incat orice rau as fi patit ziceam:”O merit!Sigur am facut ceva in trecut si acum trebuie sa platesc!”…imi asumam anumite chestii cu o gandire cu care ma uimeam pe mine insami,dar acum ma gandesc si ma tot intreb:”De ce?Sa fi gresit iar cu ceva si e timpul platii?”dar cum mi-ar spune o prietena buna acum:”Nu ai gresit cu nimic!Oamenii mai profunzi sunt facuti sa sufere,parca este o lege nescrisa a firii.”…si uneori chiar tind sa-i dau dreptate… .

In momentele acestea imi este dor de ora de religie,la fel si de doamna profesoara…nu conta niciodata cat de trista sau dezamagita intram la ora dansei,dar mereu ieseam cu zambetul pe buze,cu o forta ce imi inunda toata fiinta,o forta parca indistructibila,care imi dadea senzatia ca pot face lumea sa fie mai buna!

Dar gata cu tristetea!Trebuie sa-mi revin,trebuie sa ma trezesc…cine stie dupa un somn bun poate lucrurile vor reveni la normal…glumesc…dar speranta moare ultima,caci insasi viata este speranta!

Noapte buna tuturor bloggerilor!

Read More

Asteptand soarele...

Si iata-ma ca scriu din nou… .

Ati simtit vreodata ca locul in care va aflati nu e tocmai cel potrivit?Ei bine eu da… sa va spun si de ce… .Sunt zile in care totul pare asemenea zilei de ieri,atunci cand fac ochisori dimineata si privesc spre telefon uitandu-ma la ceas sa vad daca imi mai permit sa dorm sau nu…Zile in care totul pare la fel…rutina.Si sunt zile in care se intampla lucruri cu adevarat inedite care iti pot aduce tristeti,bucurii sau cine stie poate chiar surprize…Ma gandesc ce mi-a adus de exemplu ploaia de ieri…sa vedem mult somn,”tolaneala”,irascibilitate si…putin sau mai multa tristete,poate ca picaturile reci de ploaie au fost transformate in lacrimi amare…care au facut astfel dintr-o zi obisnuita…una mai mult sau mai putin diferita… .Cica dupa o ploaie rece de vara vine mereu un soare stralucitor si zambitor oare asa sa fie?

Chiar nu stiu…uneori ma sperii de mine insami…pot fi atat de diferita…pentru unii par puternica si mereu optimista,parca nici macar un buldozer nu ar putea sa-mi darame zambetul sau visul,dar de fapt uneori pot fi atat de sensibila…lucru care il stiu doar cativa… Pff…nu pot sa cred ca in sfarsit recunosc ca sunt sensibila…poate ca asta sa insemne sfarsitul unui inceput sau poate inceputul unui sfarsit?Nici eu nu stiu cert e ca astept soarele…poate va veni…Sau poate trebuie sa fac eu ceva mai mult ca sa poata ajunge mai repede la mine...Dar nu stiu ce...cred ca mai am multe de invatat ca sa-mi pot da seama ce se intampla in jurul meu uneori...Acum ies sa ma plimb,cred ca am nevoie…

Read More