Doborata...

Am ajuns intr-un punct in care parca nimic din jurul meu nu mai conteaza...lucrurile marunte care odata ma faceau fericita acum parca nu exista...si am ajuns si eu ca alte persoane pe care le cunosc sa ma intreb:"De ce viata iti da mai intai testul si apoi iti preda lectia?".Am inceput sa fac lucruri pe care nu credeam vreodata ca o sa le fac,dar nu regret,macar asa trece timpul... .Stiu ca sunt putin mai ciudata si poate ca gandesc diferit...dar de ce lumea sau altceva iti rapesc bucuria atunci cand o ai din plin?
Nu stiu sunt debusolata si incerc sa-mi revin...ma intreb de multe ori:"O sa reusesc?"raspunsul:"Nici eu nu stiu...".
Si sunt si momente in care stau si privesc la unii cum pierd minute importante din viata lor facand chestii inutile...sau vad si alte persoane care sunt lase si nu pot spune adevarul in fata...ce este asa greu sa-ti spui punctul de vedere?De ce crezi ca daca minti o persoana(chipurile sa nu-i faci rau)ii va fi mai bine?
Vreau sa va spun ca e ultima data cand voi mai posta ceva legat de starea mea...desi ma calmeaza sa scriu ce simt in anumite momente nu voi mai scrie.Ceva m-a facut sa iau aceasta hotarare!Sunt mult prea hotarata... .Si inca un lucru nu va incredeti decat in persoana voastra!Sunteti singurii care nu va puteti face rau(decat daca sunteti constienti de asta).
Cred ca mai sus am scris numai tampenii...si poate ca nicio fraza nu are legatura cu cealalta...cred ca asa va veti da seama si de starea mea...de ceea ce e in mintea si in sufletul meu.

O sa mai scriu cand o sa mai simt macar putin mai bine...