Se afișează postările cu eticheta povestioare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povestioare. Afișați toate postările

marți, 21 decembrie 2010

Urare de Craciun!

Mai sunt doar cateva zile inainte de Craciun si as vrea sa incep sa simt aroma si mireasma cojilor de portocala, dar din pacate cu lacrimi in ochi spun sincer ca nu mai simt atmosfera Craciunului de foarte multi ani, desi acum cateva luni, o luna, poate doua eram foarte entuziasmata de venirea Craciunului si de petrecerea acestuia in familie, de impodobirea bradului ca altadata. As fi incantata sa impodobesc din nou bradul , sa-i pun luminitele , globuletele frumoase, beteala si in final varful, dar poate ca sunt prea plictisita de aceleasi culori...alb, alb, alb, o sa spuneti ca exista o singura varianta: sa cumpar altele... . Da, poate ca as fi entuziasmata ca impodobesc cu ceva nou, dar unde e mama sa ma ajute sa le pun? Unde e sora, unde-i cumnatul care ma ajuta sa pun instalatia si unde e tata care punea varful bradului. Exista un raspuns: Chipurile nu mai sunt copil, iar mama nu mai e atat de dornica sa faca bradul cu mine, sora si-a facut si ea bineinteles o familie, are o fetita superba pe care o ador, desi uneori ma innebuneste, iar tata...tata nu mai e. Chiar daca nu aveam noi o relatie foarte buna, recunosc... imi lipseste. Cum spuneam, chipurile nu mai sunt un copil... Desi cand eram mica imi doream cu ardoare sa devin adult, imi amintesc cu drag acele clipe, dar acum am crescut, la fel si grijile si responsabilitatile. Asa ca pot spune ca poate Craciunul e doar pentru copii.

In final va adresez tuturor o urare personala:

Vine, vine Mos Craciun
Si aduce-n dar un bun
La blogari si blogarite
In Sfanta noapte de Ajun.

Se trezesc de dimineata
Nici nu se mai spala pe fata
Alearga repede sub brad
Sa nu fi primit vreun toiag.

Si asa eu in ziua de Craciun
Va doresc un an mai bun!


Vally@All rights reserved
Read More




duminică, 31 octombrie 2010

Poveste de iubire

- Ma gandeam la un moment dat ca poate tu ai vrea sa ma innebunesti? De ce nu ai avut curajul sa-mi spui ce vrei de la mine? O persoana matura asa ar fi facut....

De ce ai plecat si m-ai lasat sa te privesc cum fugi?
…
Totusi daca vreodata o sa iti faci curajul sa vb cu mine eu o sa te ascult, dar pana atunci... te rog sa nu te mai joci cu mine...

-Sa te innebunesc?Tu te auzi ce spui?...am vrut sa nu fie doar o atractie fizica fata de tine...am tinut la tine, tin si Dumnezeu stie cat voi mai tine... da, poate am gresit si am gandit ca daca o sa fac pasi mici spre tine, flacara sentimentului meu de iubire va fi mai mult timp aprinsa... . Dar am realizat ca sentimentele mele erau alambicate si nu am vrut sa te ranesc, dar vreau sa fii fericita.

Te iubesc, da,dar crezi ca o sa te conformezi cu gandul ca eu voi fi departe? Esti sigura ca asta iti doresti? Si ca ma vei astepta sa ma intorc de fiecare data la tine?

Uite, iti spun… ai fost mereu steaua mea de mare si vreau sa te si iubesc,vreau sa te si protejez,vreau sa te vad si fericita....sunt lucruri esentiale care se intersecteaza destul de greu, caci iubirea si fericirea merg pe acelasi drum,dar protectia e deasupra lor... iar eu cel mai mult vreau sa nu suferi... dar deja cred ca o faci...

Nu uita: Te iubesc, dar mai presus de toate vreau sa te protejez!

- Ma iubesti, dar ai luat decizia si pentru mine...


PS: Poveste inspirata din viata reala a unor persoane dragi mie:)

Vally@All rights reserved

Read More




sâmbătă, 16 octombrie 2010

Ce poate face un idiot cu o prost crescuta? (II)

"Ce poate face un idiot cu o prost-crescuta?" Asa s-a intitulat un post mai vechi... va amintiti? Ei bine raspunsul era sa comunice... chiar ati crezut?
Fabula:
Acum multi ani se intalnesc un catar si-un papagal. Va intrebati ce legatura ar avea cele doua specimene? Ei bine orgoliul, incapatanarea, dar si curiozitatea cataralui l-au facut pe acesta sa suporte caracterul dificil al papagalului pentru a cunoaste cat mai mult din instinctele sale. Fiind o nimfa, cam dificila, bineinteles ca se purta ca un copil prost-crescut... Nu luati totul in serios! Asta se intampla doar la 2-3 ore:))
Nimfa voia doar sa puna rabdarea catarului la incercare si dupa ce acesta ceda presiunii varsa tot paharul acumulat in saptamana respectiva. Nimfa, ca o vulpe ce pleaca cu coada-ntre picioare se-ntorcea de fiecare data pentru a-si cere iertare... . Catarul vrand sa-si vada-n continuare de experiment trecea cu vederea cam de fiecare data greseala papagalului neobrazat. Dar nu doar el era nesimtit, caci idiotenia catarului il facea sa greseasca mai des decat interlocutorul sau. Cum sa te superi ca nu-ti spune lucrurile de 2 ori, mai ales avand un comportament ca al sau? Cum sa te superi ca are o gandire altfel decat a ta? Cum sa te superi ca are niste principii bine definite? Cum sa te superi ca i s-a luat curentul? Dar papagalul oare nu se supara cand i se inchidea telefonul? Cand i se raspundea grosolan?
- Mai catarule, dar unde-ti sunt cei 7 ani de acasa? Sa-ti mai recomand oare sa citesti "Codul bunelor maniere?"
Si totusi cei doi s-au inteles de minune, catarul fiindu-i aproape nimfei atunci cand avea nevoie... si ce frumos dormeau impreuna si ce frumos tipau unul la altul :)) si ce frumos isi inchideau unul altuia telefonul.
STOP! Asta s-a intamplat pana cand lucrurile au revenit la normal, catarul si-a incheiat experimentul, papagalul s-a saturat de lipsa bunului simt si asa a incheiat ceea ce urma a fi o frumoasa prietenie.
Deci ce poate face un idiot cu o prost crescuta? Simplu!
Nimic!

Vally@All rights reserved



Read More




luni, 24 mai 2010

Doar TU cu TINE!

Inchide ochii si asculta o simfonie,nu trisa! Deci tine-i inchisi. Imagineaza-ti incontinuare lumea perfecta! Dar nu cu acei cativa oameni care te-ar putea ajuta la gasirea adevaratei Nirvana. Poti ajunge de unul singur! Desi nu exista perfect, exista spatiu, suflet, om si orice vrei, dar perfectibil, NU perfect!


De cate ori nu ai auzit replica "Esti un caine!" adresata unui om? Eu am auzit-o de multe ori, dar vezi tu?Ai dreptate! Un caine ti-e mai prieten decat un OM! Iti este loial si te respecta mai mult decat te-ar putea respecta vreodata acei oameni cu care crezi ca ai putea construi Paradisul, daca ar avea suflete. Nu uita ca sufletul poate fi si rau si bun.

Omul e incontinuare o enigma. De ce? Pentru ca nu stii cand iti spune adevarul sau cand il omite, deci cand te minte. Un adevar mascat, unul ocolit nu e decat o masca imprevizibila. Nu stii cand va cadea, dar nu stii nici cand e pusa.

Deci trezeste-te! Deschide ochii, in lumea asta esti doar TU cu TINE!





PS: Pentru ca in sfarsit am net am putut in sfarsit sa postez ceea ce-i promisesm lui Adrian , iar mai tarziu, eventual maine ( daca nu o sa-mi faca iar netul probleme) o sa postez impresiile mele despre tweetmeet-ul de ieri.



Read More




vineri, 11 decembrie 2009

"Povestea celui mai bun si mai rau lucru" de Leon Magdan


Intr-o seara simtindu-ma foarte trista am decis sa citesc una dintre miile de carticele religioase pe care le am in casa si uitandu-ma la toate titlurile,aceasta a fost singura care mi-a atras atentia.Intr-adevar nu e nici scurta,dar nici foarte lunga si chiar recomand s-o cititi,este mult mai interesanta decat orice vedeti la T.V. in zilele noastre.Tin inainte de toate sa-mi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie,mi-e cam somn,iar maine am olimpiada.

"Povestea celui mai bun si mai rau lucru" de Leon Magdan

"Mergand prin parohia sa,un preot a trecut printr-un parc unde mai multi copii se jucau.Acolo l-a auzit pe un baiat vorbind urat cu prietenii sai si injurand.Apropiindu-se de acel copil,preotul l-a intrebat cu blandete:
-Spune-mi,te rog,daca cineva ar vorbi in limba olandeza,ce ai crede despre omul acela?
-Ca este un olandez,a raspuns baietelul.
-Dar daca cineva ar vorbi limba rusa?
-Ar fi rus,desigur
-Nu crezi ca e la fel si cu cel care vorbeste "limba" lui Dumnezeu?Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare.De la omul raul rau,dimpotriva,nu auzi decat vorbe urate,injuraturi si minciuni.Cum este sufletul omului,asa sunt si vorbele sale.Asadar,fiule,fii atent ce spui,fiindca mai devreme sau mai tarziu vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti!Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti.
Si dupa cum vorbesti,sigur ca n-ai auzit niciodata "Povestea celui mai bun si mai rau lucru din lume"...
Parintele nu a mai asteptat niciun raspuns,ci s-a indepartat vazandu-si mai departe de drum.
Copiii au ramas impresionati de tot ce spusese preotul,iar baiatul obraznic simtea in inima sa cat de adevarate erau cuvintele parintelui.Nici lui nu-i placea cand cineva ii vorbea urat si... "Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face!"
Dar,oricat isi batea capul,nu-si amintea sa fi auzit vreodata de "Povestea celui mai bun si mai rau lucru".I-a intrebat pe ceilalti prieteni de joaca,dar nici acestia nu aveau vreo idee cat de mica despre ce ar putea fi vorba.
Cand au ajuns acasa,toti copiii si-au intrebat parintii,bunicii,chiar si vecinii mai batrani,crezand ca poate-poate vor afla ceva din povestea cu pricina,dar nimeni nu auzise de vreo legenda sau un basm numit asa.
A doua zi parintele a trecut iarasi prin acel parc.Baiatul din ajun era tot la joaca alaturi de prietenii sai,dar de data aceasta nu mai tipa la ei,Iar cand l-a vazut pe parinte,s-a apropiat si l-a salutat respectuos.
-Sarut-mana,parinte!
-Bunul Dumnezeu sa te ocroteasca,fiule-i-a raspuns preotul cu blandete si cu zambetul pe buze.Ma bucur sa te revad.Si mai mult ma bucur ca ai tinut cont de ce ti-am spus ieri.
-Parinte,vrem sa va rugam ceva: spuneti-ne si noua "Povestea celui mai bun si mai rau lucru",caci nu o stim si suntem tare curiosi!
-Cu multa placere,dragii mei.
Parintele s-a asezat pe o bancuta din parc si prichindeii mai mici sau mai mari s-au strans in jurul sau,asteptand cu nerabdare sa afle misterul povestii nestiute de nimeni.
Era o liniste!... Nici vantul nu mai batea,iar copacii din apropiere isi aplecasera parca mai mult crengile sa asculte si ei frumoasa poveste.
-Demult,cu sute de ani in urma,intr-o tara frumoasa si bogata,domnea un rege intelept si puternic.Dorind sa-si puna la incercare supusii,a dat de veste tuturor ca a doua zi sa se infatiseze inaintea sa,sa-i spuna care este cel mai bun lucru din lume si care este cel mai rau.A doua zi,in sala tronului,primul s-a infatisat marele sfetnic,consilerul regelui:
-Maria-ta,cel mai bun lucru este intelepciunea.Daca ai minte si chibzuiala,stii sa traiesti cum trebuie si sa-i ajuti si pe cei din jur,care te vor privi cu stima si vor cauta sfatul tau.Daca esti inteligent poti razbate si reusi,invingand obstacolele si ispitele vietii.Iar cel mai rau lucru este prostia.Caci oamenii fara cap isi bat joc si de ei,si de cei din jur.
Al doilea a sosit vistierul,care,dupa ce s-a inclinat,a spus:
- Banii,maria-ta,banii sunt cel mai bun lucru.Daca ai bani iti poti cumpara orice,poti merge oriunde si toata lumea tine cont de tine.Iar cel mai rau lucru este saracia, caci ce poti face daca esti sarac?...
Apoi a venit in fata regelui seful garzilor,conducatorul armatei sale,care,la randul sau,a spus:
-Sanatatea,maria ta,este cel mai bun lucru din tot ce am intalnit in viata.Cu ani in urma,pe campul de batalie,am fost ranit.O sageata trasa de dusmani s-a strecurat pe langa armura si mi s-a infipt in urmar.Si de atunci ma chinuie rana aceasta,care nici azi nu s-a vindecat complet.Se stie ca sunt unul dintre cei mai bogati boieri din tara,dar,daca as putea,mi-as da toata averea si toti banii sa fiu iarasi sanatos si in putere.Poti sa ai oricate bogatii,daca nu ai sanatate,degeaba.Iar cel mai rau lucru este,desigur,boala.
-Iertati-ma,marite rege,ca eu sunt om simplu,fara carte si fara pricepere multa,dar eu zic ca cel mai bun lucru este intelegerea,iar cel mai rau este cearta.Iata,eu sunt om in varsta,dar toata viata m-am inteles bine cu femeia mea,iar copiii ni i-am crescut in liniste si intelegere,cu frica de Dumnezeu si cu respect pentru tot ce este cinstit.In casa noastra este mereu veselie si dragoste,si de aceea suntem fericiti,chiar daca nu suntem bogati.Daca as mai avea zece vieti,pe toate le-as trai tot asa!In schimb,vecinul meu,om cu stare si de neam ales,nu face casa buna cu nevasta sa,mereu ii auzim cum se cearta si tipa.Iar copiii lor sunt obraznici si rai,egoisti si nerecunoscatori.
Regele era uimit de raspunsurile atat de diferite.Fiecare avea dreptate in felul sau,dar totusi...
Spre seara a sosit la palat si calagarul de la schit,pe care toti il stiau cel mai batran si mai intelept om din tot regatul.Caci nu degeaba se spune: "Da-mi,Doamne,puterea tinerilor si mintea batranilor!"
Acesta era duhovnicul regelui.De fiecare data cand trebuia luata o decizie importanta,regele ii cerea sfatul si tinea mereu cont de indemnurile sale.
-Maria-ta,zise calugarul incarcat de ani,cel mai bun si cel mai rau lucru din toata lumea este unul si acelasi.
In sala tronului s-a asternut o tacere si toti asteptau sa vada ce va spune batranul calugar.
-Ce voi spune acum o sa vi se para un lucru obisnuit si simplu,caci e la indemna tuturor si fiecare il foloseste dupa priceperea sa.Asa ca iata care e cel mai bun lucru din lume: LIMBA!Vad pe chipul unora nedumerire,iar altii zambesc parca.Dar ia ganditi-va putin:ce poate fi mai bun decat un cuvant frumos,spus cu drag si sinceritate.Iata de ce limba este cel mai bun lucru pe lume:deoarece cu ea fiecare mama isi mangaie copiii cand plang.Cu ea stie sa ii educe,cu indemnuri si sfaturi parintesti.Apoi ganditi-va la preoti,la dascali si la profesori,care transmit cu ea invataturile cele mai de pret,intelepciunea,credinta si frica de Dumnezeu.Chiar si maria-ta iti conduci supusii cu ea,aratand adevarul si impartind dreptatea.Tot cu ea porti tratative cu ceilalti regi,evitand razboaiele si haosul.Chiar daca un om este bogat sau sarac,cei apropiati tot cu ea ii vor arata respectul,iubirea si intelegerea lor.Tot cu ea ii poti alina suferinta unui om bolnav,pentru care nu sunt leacuri,caci vorbele de mangaiere,spuse cu delicatete si intelegere il vor alina mult.Si sa nu uitam mai ales de rugaciunile,pe care tot limba noastra le spune,caci ele revarsa peste lume binele si dragostea Domnului,aducandu-ne binecuvantari,sanatate si spor.Asa ca cel mai bun lucru din lume este LIMBA,dragii mei,cu ea puteti face nenumarate lucruri fumoase si bune.
- Parinte,a spus atunci regele,ai dreptate intrutotul.Dar care este cel mai rau lucru din lume?
-Este tot LIMBA!Ia ganditi-va cat de usor poti jigni pe cineva si il poti face sa se simta prost.Iti poti folosi limba ca sa faci mult rau,vorbindu-i pe altii pe la spate,semanand intriga si rautate.Cu ea poti surpa increderea dintre oameni,cu ea se spun minciuni si se savarsesc multimi de pacate.Nimic nu aduce mai multa suferinta in lume decat limba folosita cu rautate,cu mandrie si egoism.S-au certat oameni si multe familii au ramas neimpacate.Si pentru ce?In lume s-au pornit razboaie de la o vorba spusa nechibzuit.Tot cu ea cei rai injura si vorbesc numai lucruri necuviincioase.Asadar,spuneti-mi voi,nu este LIMBA cel mai bun,dar si cel mai rau lucru din lume?Depinde de fiecare om daca stie sa foloseasca acest minunat dar de la Dumnezu spre bine sau rau.
Si toti cei de fata i-au dat dreptate batranului calugar.
Aceasta este,dragii mei, "Povestea celui mai bun si mai rau lucru",le-a mai spus preotul copiilor.
-Multumim frumos,parinte!au spus cei mici impresionati.
-Cu placere!Iar de acum inainte sa tineti si voi seama de aceste sfaturi:vorbiti frumos intre voi,aratandu-va bunatate si prietenie,vorbiti-le frumos parintilor,rudelor,profesorilor,aratandu-le astfel respect si recunostinta.Vorbiti frumos oriunde si cu oricine,caci astfel va veti arata pe voi insiva ca oameni de treaba,ca buni crestini.Bunul Dumnezeu sa va lumineze si sa va ocroteasca,dragii mei!"
Read More




sâmbătă, 5 decembrie 2009

Rupe-mi inima de tot!

In sufletul meu a ramas un gol adanc,care de cate ori va prinde ocazia vor face sa curga picaturi de ploaie din ochii mei.Un gol profund ce isi mareste suprafata pe zi ce trece prin indiferenta,prin nestiinta si prin iubirea care ar trebui sa dispara... .Dar cum sa dispara asa usor cand e mult prea reala?Am scris mai demult"Intre vis si realitate"...acum ma trezesc la Realia...Ingerul meu devine muribund,aripile-i sunt negre de cenusa care s-a abatut asupra inimii mele.Indiferenta face ca eu sa devin din ce in ce mai rece...mai rece decat gheata,poate mai rece decat un mormant... .Azi sau maine e sfarsitul sau poate ca a fost si inca nu realizez ca am flori funebre puse pe mormantul inimii.E straniu cum deodata o clipa poate sa-ti rapeasca o viata,o ora sa inlocuiasca un veac si secunda sa omoare minutul.
Nu e timp sa pierdem vremea,praful auriu se scurge inegrindu-se de durerea sufletului meu.Pumnalul e inca infipt acolo...nu are nevoie decat de cuvinte clare pentru a iesi treptat din mine,pentru a iesi durandu-ma,dar in acelasi timp trezindu-ma din cosmar,trezindu-ma la realitate,maturizandu-ma.Nu e nevoie de tacere,nu e nevoie de alte rani pentru a ma face sa inteleg un lucru:"S-a terminat!".
Se pare ca tristetea a pus stapanire pe sufletul meu,nelasandu-ma sa fac orice altceva,nelasandu-ma sa-mi revin,sa zambesc,sa dansez... .Tot ce-mi doresc e fericirea ta,dar mi-e dor inca sa-ti aud vocea,mi-e dor sa te tin in brate,mi-e dor de sarutul tau ce-mi lasau buzele dornice de un altul...mi-e dor pur si simplu,mi-e dor,dar trebuie sa infranez acest sentiment care nu-mi face decat rau... .
Cine a zis ca iubirea e usoara?Cine a zis ca iubirea e pur si simplu fericire?
Intr-adevar exista multe feluri de a iubi insa doar unul singur este adevarat,acela in care nu poti literalmente sa traiesti fara celalalt.Dar nu toti inteleg sau ajung la asa ceva in timp... .Eu concep iubirea adevarata atunci cand esti dispus sa-l astepti pe celalalt indiferent de orice s-ar intampla,ii doresti fericirea in ciuda tristetii tale,ii doresti tot ce e bine chiar si cu sacrificiul zambetului tau...
Mai bine intorc clepsidra,poate pana maine,desi ma indoiesc,se va intampla o minune...

Read More




marți, 10 noiembrie 2009

Lectie de viata!


Zile de noiembrie ii ating trupul prin suflarea puternica a unui vant totusi usor si-i calauzesc pasii spre fericire.Nu e doar o stare de bine,nu e doar un sentiment,e mai mult de atat...e o pace interioara.
Afirma tanara si frageda capsunica:-Eu nu sunt un om ca toti oamenii!
Iar el,marul cel acrisor ii spune:
-Esti nebuna!
-Da,poate!Dar nu este asa!Eu simt dincolo de munti,dincolo de mare si dincolo de ceruri.Eu apreciez si acel amanunt lasat neglijent in lume.Iar el ii raspunde:
-Esti un om nebun!Fii coerenta!
-Sunt coerenta in tot ceea ce spun,dar trebuie sa vezi dincolo de cuvinte.Am tot ceea ce si-ar dori o lume intreaga,dar n-am nimic din ce-mi doresc.
-Ce vrei sa spui?
-Un om ca sa traiasca bine are nevoie de satisfacerea unor lucruri materiale,asta imi doresc si eu!Iar eu detin iubirea pura,iubirea fara de masura,de care voi toti nu va veti putea bucura niciodata!Defapt ati putea!Dar nu stiti cum!
-Categoric esti un om nebun!Pentru ce sa vreau iubire si prieteni cand ii pot avea cu bani?!
-Da!Si daca intr-o zi vei fi falimentat,unde iti vor fi acei prieteni si iubirea?
La acest lucru marul,deja vestejit nu a mai stiut sa raspunda...
-Vezi?Deaceea eu azi,realizez ca mi-e bine asa!Pot lupta si pot avea orice imi doresc pentru ca am totul neavand nimic!Lucrurile materiale...pot face rost de ele cu putin efort,dar voi nu veti putea dobandi niciodata iubirea pura,iubirea adevarata cu puterea voastra,banul!
Cu mana pe inima pot spune:"Sunt fericita!Am iubirea si sunt implinita!"


Lectia de viata: "Poti avea totul neavand nimic si poti avea nimic avand totul"Mihai Eminescu


PS:Am scris aceasta mica povestioara,daca ii pot spune asa gandindu-ma la o scena pe care am vazut-o azi.Din aceasta veti putea desprinde o invatatura,cel putin aceia care inca nu-si dau seama,nu realizeaza ce este cu adevarat important intr-o lume atat de mica!
Vally@All rights reserved
Read More




sâmbătă, 25 iulie 2009

Fii optimist si vei reusi!

Dupa ce ve-ti citi aceasta povestioara pe care tocmai am compus-o ve-ti intelege si titlul acestui post!


La intrarea in aceasta casa primitoare privesc o carpeta rosie,din puf cu anumite semne incifrabile si imperceptibile la adresa ochilor si logicii mele.Mai departe vad o scara din lemn de stejar,parca interminabila ce duce spre etajul terminal al acestei case,pe balustrada vad incrucisat un fir imens de flori albe ce imi inunda caile respiratorii de un parfum imprimat si inchegat parca in toata casa.Langa aceasta scara este o masuta din lemn dulce pe care este asezat un telefon negru din anii 70-80,care parca sta acum sa sune,sa trezeasca intreaga casa dintr-un somn al unei nopti fulgerate... .
Spre centrul incaperii se afla un fotoliu mare,inalt,din piele alba,inclinat spre semineul aprins de un foc parca artificial,incalzind-o pe tanara aflata in fotoliu,uda pana la piele de ploaia sufletului sau...si totusi simte ca abia maine se va incalzi.
Ritmul picaturilor de ploaie parca ii zgarie incet sufletul lasandu-i rani ce par usoare,dar care o dor mai tare decat o cazatura a copilariei,care se anunta cu chemarea unui medic specialist... .Dar acum simtea ca nici macar un plastician de succes nu i-ar putea trata ranile cicatrizate de timp...o singura persoana putea...dar acum era departe de inima sa,care batea cu putere si speranta pentru o noua revedere,pentru o noua imbratisare,o alta sarutare patimasa,un alt zambet susceptibil de frumos pentru acei ce nu stiu ce este cu adevarat iubirea , alta vorba dulce si duioasa ce-i lasa chipul,pielea si inima fine ca o catifea , de care doar el se putea bucura.
Prin crapatura unei ferestre pantrundea o lumina difuza a unei zile de v
ara cu o caldura arzatoare care-i incalzea trupul rece de plumb,ce tremura in urma noptii amare,prin care trecuse inotand lotusul lacrimilor sale.
Plina de candoare se ridica din albul fotoliu si desculta,cu pasi molcoli urca scarile casei sale...

Si urca,urca si tot urca,traseul scarilor parea interminabil,dar ajunse in fata unui perete despartitor...s-a rezemat de el parca strapunsa de puteri si in cateva secunde se afla pe acoperisul casei sale...era doar o iesire secreta de care ea abia aflase...
"N-as fi ghicit niciodata ce diferita e lumea privita de pe acoperisul unei case"-isi spuse copila in gand.Si da,intr-adevar lumea privita de la inaltime e total schimbata de momentul in care treci pe langa ea.
"Ce colorat e totul!Plin de viata,de caldura si lumina!Plin de culoare!Viata nu poate fi asa de rea cand esti inconjurat de o minunatie a naturii s
clipitoare...Copacii acestia inalti de cativa metrii cum de nu i-am observat pana acum?Trec pe langa ei in fiecare dimineata,acum imi dau seama ce multi sunt!Florile de pe aleia casei mele sunt incantatoare...Imi placea sa ma trezesc dimineata,iar langa mine sa gasesc un tradafir ori alb ori rosu...stiam ca imi este daruit cu drag... .Ii simt absenta fizica,palpabila,dar e prezent mereu in mine,in toata fiinta mea...lumea ar putea spune ca sunt nebuna...si da poate ca sunt...nebuna dupa tine,iubirea mea... .Nu toti stiu ce-i iubirea si poate ca nici eu,caci sunt o copila,dar cum altcumva se poate numi sentimentul de fericire ce-mi inunda fiinta cand te privesc,cand te sarut,cand te ating,te imbratisez sau pur si simplu ma gandesc la tine sau iti aud vocea? Cum altcumva se poate numi dorinta si speranta revederii, increderea in sine,in tine si in ceea ce e intre noi!Te poti numi special atunci cand simti ceva cu adevarat divin...atunci eu ma pot numi speciala,caci stiu ca pentru tine simt ce nicicand niciodata n-as putea simti pentru altcineva...acestea sunt simple cuvinte si chiar nu as putea sa transpun in vorbe grandoarea acestui sentiment...daca aseara ma simteam trista si debusolata din cauza unui comportament poate gresit azi ma simt increzatoare...soarele mi-a suras,mi-a zambit!"
Si astfel fata exprima
dndu-si sentimentele cu voce tare,dinepartare se auzi o sonerie....un bring-bring...era sunetul telefonului vechi de secole care avea sa-i dea vestea fericirii sau daramarii totale a fiintei sale ce acum era increzatoare in fortele proprii...cobora de graba si ridica receptorul:
"-Da!Alo!Alo!Nu te aud prea bine!"
"-Acum ma auzi iubita mea?"
"-Nu pot sa cred ca m-ai sunat!Imi e atat de dor de tine!"
"Acum am avut un moment liber sa-ti pot vorbi"
"Multumesc!E asa frumos sa-ti faci timp pentru o persoana draga... ce faci?Unde esti?"
"-...."
"-Ah,scuze...sunt asa de emotionata..."
"-N-am mai vorbit de ieri..."
"-Nu conteaza...eram debusolata...Am mers prin ploaie...m-am gandit mult la noi,mi-era frica,dar nu stiu de ce...poate ca imi era dor sa te aud...sa-mi spui..."
"-Ce anume?"
"-Nu stiu...mi-e dor de tine!"
"-Si mie,steluta mea!Acum inchid ai grija de tine..."
"-Si tu...suna-ma!"
"-Si tu...te sarut!"
"-Si eu...Noapte buna!"


Nota:E frumos sa poti da numele personajelor create de tine,sa poti traspune realul in imaginar,sa poti codifica realul sau sa te poti abate de la el si sa creezi si sa scrii ceea ce-ti vine in minte.
E intr-adevar frumos sa poti vorbi in propriul cod si doar unii sa te inteleaga,iar aceia sa te faca fericit.
Doar unii iti pot cunoaste si intelege cu adevarat sufletul...altii iti cunosc doar fata(fizionomia fetei)si o simpla vorba pictata si pierduta in vant gen:"Buna!"
Fiecare are darul de a fi special atunci cand e el insusi si-si amplifica talentele,caci in fiecare dintre noi s-a nascut un talent!
Sper sa va fie pe plac povestioara de mai sus...pura imaginatie,putin presarata cu realism...dar mai ales imaginatie...multa imaginatie.
Read More




marți, 23 iunie 2009

Strigatele unui suflet indragostit

In cele ce urmeaza va voi scrie o mica povestioara creata de mine si poate ca in curand voi posta tot o creatie a mea de care stiu doar cativa prieteni apropiati... E o creatie din punctul meu de vedere sublima si nu neaparat din punct de vedere estetic ci a starii pe care mi-o transmite de fiecare data cand o recitesc si mai ales a fiorilor pe care mi-i provoaca cand imi dau seama de cateva elemente reale...dar care au devenit reale abia la vreo cateva luni dupa ce au fost asternute pe hartie... Dar sa revenim la povestioara ce o voi posta acum...

Strigatele unui suflet indragostit

Sa tin in mine toata iubirea?Sa-mi fie teama sa strig in gura mare lumii intregi ce sentimente nutresc eu pentru tine?De ce?De ce nu este mai simplu de atat?De ce iubirea aduce odata cu ea atatea suferinti?Oare de ce?Uneori ma intreb de sunt singura in acest duo ce pare incomplet.Incomplet de nesiguranta pe care o simt in momentul in care vorbesc cu tine.
Mi-e teama sa-ti spun ca esti singurul care m-a facut sa simt asa ceva… Au fost si altii inaintea ta…nu multi dar au fost…insa niciunul nu a reusit sa ma faca sa simt ceea ce in sufletul meu iti daruiesc azi tie…
As vrea sa cred ca si tu simti acelasi lucru…Dar de ce sa ma mint singura cand nimic nu este concret?Mi-ai spus tu vreodata clar ca tii la mine?Mi-ai spus tu vreodata ca ti-ai dori ceva mai mult de la mine?Nu…sau poate da…in simple jocuri de cuvinte,in simple jocuri incrucisate de zambete,in simple priviri…
Hai s-o luam de la inceput!Hai sa facem lumea sa fie a noastra!Impreuna putem reusi asta daca si tu poti nutri aceleasi sentimente vii ce eu le port cu mine in fiecare zi.
Hai sa ne unim prin atingerea suava si dulce a buzelor,sa ne unim intr-o monada si atunci toata natura va fi la picioarele noastre… .Picaturi de ploaie rece de primavara vor cadea peste chipul nostru,aerul ca un artificiu ne va inconjura,nuferii intr-un cor de flaute acvatice ne va canta,iar pulbere de stele vor cadea precum o cortina peste ea…Peste ea,peste iubirea ce ne va lega pentru totdeauna.
Read More




Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML